Efect al razboiului PNTCD-PD din timpul guvernarii CDR, "dosarul Flota" este pus de Basescu in carca PSD. Fostul presedinte Constantinescu afirma ca verificarile in acest dosar au fost initiate de el, vorbind despre o adevarata "mafie a Flotei", care a atentat la siguranta nationala.


In 2004, fostul sef al statului Emil Constantinescu publica volumul de uz intern "Un presedinte in razboi cu mafia securisto-comunista. Adevarul despre Romania (1989-2004)". In acest volum, primul capitol este dedicat coruptiei de stat si crimei organizate din Romania, un capitol aparte revenindu-i "Mafiei Flotei". "Actiunile iresponsabile ale guvernantilor din perioada 1990-1996 si reaua-credinta a managerilor, care au pus interesele personale si imbogatirea peste noapte deasupra oricarei legi si deontologii profesionale, au facut ca, in cea mai mare parte, flota maritima civila sa fie instrainata la preturi de nimic. La inceputul anului 1990, flota maritima civila a Romaniei era formata din 345 de nave administrate de Navrom, Uzinimportexport si Intreprinderea de Pescuit Oceanic si reprezentau una dintre componentele strategice cele mai importante ale Romaniei la acel moment. Decimarea flotei romanesti a fost facuta cu metode care amintesc mai degraba de filmele cu gangsteri decat de operatiuni comerciale. (...) La baza mecanismului prin care s-a comis acest jaf a stat haosul creat printr-o lipsa cvasitotala de evidenta in ceea ce priveste activitatea navelor. Pe acest haos provocat s-au suprapus contracte dezastruoase pentru partea romana; incredintarea managementului unor cetateni straini despre care nu se cunostea mai nimic; incheierea de contracte de bare-boat (locatie de gestiune) fara a avea date despre bonitatea firmelor; neurmarirea incasarilor chiriei pentru navele inchiriate; acceptarea unor credite contractate prin gajarea navelor de firmele care le inchiriasera; folosirea defectuoasa a celor 350 de milioane de dolari destinati reparatiilor si modernizarii navelor", afirma Emil Constantinescu in cartea sa.


CAZUL PETROMIN. Fostul sef al statului face si o trecere in revista a cazurilor de distrugere a flotei, ajungand si la Petromin. Potrivit acestuia, dezastrul a inceput in 1990-1992, cand 24 de nave au fost vandute ca fier vechi, desi unele dintre ele erau in stare de functionare. "A ur-mat, in 1994-1996, un sir de acte de vanzare falsificate, pentru alte patru nave. In 1996, conducerea Petromin a decis infiintarea a zece companii subsidiare, fiecare dintre acestea cu un capital subscris de 10.000 de dolari cu actiuni la purtator, pentru ele fiind nominalizati directorii companiilor respective. In proprietatea celor zece companii ar fi urmat sa fie transferate 36 de nave maritime tip vrachiere si un tanc petrolier, avand aprobarea unui functionar de rang inalt din FPP. Dupa alegerile din a€™96, actiunea a fost blocata, pentru ca ea ar fi insemnat, in mod foarte clar, transferarea navelor in patrimoniul unor societati fictive din Panama, iar banii aferenti actiunilor la purtator ar fi fost incasati de managerii companiilor subsidiare infiintate de Petromin. Intretinerea interesata a acestui haos a facut posbil ca, in rapoartele prezentate de companiile maritime ale Ministerului Transporturilor, pana in 1997, sa se evidentieze beneficii, in timp ce, numai pentru Compania Romline, totalul sumelor necesare acoperirii datoriilor aprovizionarii, agenturii si platii echipajelor navelor arestate se ridica la 11.323.659 de dolari, Navrom avea datorii de 4.050.324 de dolari, iar navele lor erau abandonate in diferite porturi ale lumii. Multe dintre aceste situatii ar fi putut fi prevenite daca autoritatile acelei perioade ar fi luat in considerare rapoartele Curtii de Conturi si nu le-ar fi tinut in sertare cu anii", afirma ex-presedintele, citand in acest sens raportul 485/9 iulie 1995 al Curtii de Conturi, inaintat Parlamentului.


RISC. Emil Constantinescu subliniaza totodata ca, pe langa prejudicierea economiei, distrugerea flotei maritime a periclitat si securitatea nationala. "Intr-o zona cu un indice ridicat de instabilitate, cheia diminuarii acestui risc o constituie dezvoltarea relatiilor cu statele din zona Marea Neagra - Marea Caspica. In strategia de dezvoltare economica a Romaniei, relatiile comerciale cu statele din aceasta zona, dar si din alte zone mai indepartate joaca un rol important. Prin reducerea catastrofala a numarului navelor sub pavilion romanesc, capacitatea de a sustine aceasta strategie de politica economica a Romaniei a fost diminuata si putem fi blocati in orice moment de interese contradictorii. Competitia este nemiloasa, iar acest dezastru al flotei romanesti nu poate decat sa-i avantajeze pe cei care sunt concurentii nostri firesti. (...) Vase civile de calitate, la nevoie, pot fi transformate si utilizate in scopul apararii tarii. Timp de sapte ani, nimeni nu s-a gandit la aceasta si, dimpotriva, actiunea de distrugere a flotei romanesti a continuat, iar, cand presa a semnalat disparitia navelor din patrimoniul national, autoritatile nu au reactionat", afirma Constantinescu.


"Eu am declarat de la bun inceput ca este un fals si acest lucru a fost probat de faptul ca in stenogramele PSD s-a gasit inregistrat momentul cand la partid s-a luat decizia ca acest dosar sa fie fabricat, facut si dat procurorilor. Mai am un argument: discutia mea cu Adrian Nastase, cand imi propunea fuziunea PD cu PSD, si la contrapartida era «Iar noi uitam de dosarul Flota»."
Traian Basescu - presedintele Romaniei


Disputa Constantinescu - StanLa inceputul acestui an, Emil Constantinescu afirma ca verificarile in "Dosarul Flota" au fost initiate de el, ca presedinte. Fostul secretar de stat in Guvernul Ciorbea, Valerian Stan, sustine insa ca verificarile asocierii companiei Petromin cu norvegienii de la Torvald Klaveness (firma careia i s-a cedat in totalitate managementul navelor si exploatarii lor, afacere negociata de Traian Basescu si Calin Marinescu, asa cum reiese din comunicatul PNA din august 2004, cand actualul sef al statului a fost trimis in judecata) au fost initiate de el, ca sef al Departamentului de Control al Guvernului (DCG), prin ordinul dat la 27 ianuarie 1997. Mai mult, Stan afirma ca Emil Constantinescu nu a sustinut in vreun fel aceste verificari, ca si ministrul de Interne de atunci, taranistul Gavril Dejeu. Potrivit lui Stan, Dejeu i-ar fi spus intr-o intalnire sa fie discret cu verificarile, iar "constatarile sa fie pastrate pentru atunci cand va fi nevoie de ele intr-o eventuala viitoare competitie politica cu Traian Basescu si partidul sau", precizandu-i ca acelasi punct de vedere il impartasea si Constantinescu. Stan aminteste ca Victor Ciorbea nu a obstructionat controlul DCG.