Am gandit fulgerator interviul cu Tatiana. Ca si cand prin lumea gutuilor vine o toamna, una care aprinde frigul, apoi il ascunde adanc in pamant, ca nu cumva padurea fara copaci a ei si a noastra sa nu se arate-n lumina.     Singura sansa ne-a fost internetul. Tatiana la Bucuresti, eu undeva printre dealurile din Pitesti. Am ceva emotii, ca unul care striga prin lume si se teme ca nu cumva nimeni sa nu fie acasa. Nu e om sa nu fi ascultat vocea inconfundabila a acestei mari artiste. Luam in asezare de pe messenger cuvinte si le incremenim in pagina. Tatiana Stepa primeste in viata ei si a noastra 25 de ani de cariera muzicala, iar prietenii din Cluj au rostuit in asa fel incat sa contureze o sarbatoare. Raspunsuri a– Jurnalul National: Am emotii... Tatiana Stepa: Pai? De ce? a– Iata... te intreb: ce crezi despre DISTANTE? Da, buna intrebare, cred ca poti sa stai langa cineva si sa-l simti departe si de asemenea cred ca sunt oameni pe care-i simti langa tine, desi sunt la DISTANTa. Deci, e o chestie relativa, zic eu. a– Daca soseste intr-o zi Domnul asa... cam pe la pranz... si te intreaba CE ESTE IUBIREA, Tatiana Stepa? Ce incercare de raspuns pui la drum? Iubirea este ceea ce te tine in viata, iubirea este cea care muta muntii, iubirea este acel ceva pentru care devii mai bun, mai curajos, mai drept, iubirea cred ca este viata insasi. a– Rotunjesti un patrat de viata sa spunem asa... unul de viata pe scena... 25 de ani, daca nu ma insel... Daca erai un contabil bun cu tine, ce plusuri si ce minusuri socoteai? Cu multe minusuri, dar cu mai multe plusuri; as fi putut face mai mult, dar am si eu defectele mele si am facut multe lucruri bune, pentru ca am si calitati; oricum, sunt aproape multumita de viata mea: am facut ceea ce mi-a placut sa fac. a– Cand ti se intampla sa te arati trista si ai spectacol te inchizi in tine... injuri birjareste in tacere sau te arati pur si simplu cum esti... adica... noi, cei din afara, nu te vedem cum esti? Cand sunt pe scena dispar si tristetea, si durerea, si supararea; in locul lor ma cuprind emotia si dorinta ca mesajul meu sa ajunga in fata celor care ma privesc, cand sunt pe scena sunt suflet si cantec. Cantecul a– Da... esti suflet si cantec... poate o sa locuim si prin vecinatatea unor intrebari comune... Iata, strig si eu ca un nemernic si te intreb.... Cantecul de viata al Tatianei are un nume? Nu, mai degraba viata mea este cantec si nu cred ca poate exista viata fara iubire, cantec, fara poezie. a– De obicei, artistul multumeste cuiva... ai obligatii de inima? Bate inima ta deschizand fereastra/ferestrele cuiva? Am multe obligatii, si pe coperta cd-ului aniversar "Copaci fara padure" multumesc multor oameni: parintilor mei, prietenilor mei, publicului, medicilor, tuturor celor care ma iubesc si ma ajuta neconditionat si fara de care poate ca azi nu as fi aici. a– Sunt fericit in incercarea mea de a deveni om ca pot vorbi cu tine... Stii... am pus un anunt pe un site de poezie (www.poezie.ro)... si imediat au sarit sa ma roage din Canada, din State, din Germania, sa le iau CD-uri cu autograf de la tine. Din tot ce ai imprimat, ce cantece te zdruncina, ce versuria€¦ ce timp? Aproape toate cantecele mele vin din viata mea sau a celor din jurul meu; asadar sunt scrise in urma unor intamplari cat se poate de reale; asa ca imi asum toata suferinta din ele, pentru ca suferinta a fost deseori traita de mine, sau, alteori, traita de cei de langa noi si eu cred in continuare ca, mai ales un artist, nu se poate face ca nu vede cata suferinta e in jurul nostru, iar vremurile pe care le traim sau pe care le traiesc, ca sa nu generalizez, mi se par dintre cele mai urate. a– Tu ai jucat sotron cand erai micuta? Ooo, mult. Jocurile copilariei mele nu erau atat de diverse ca acum, dar cred ca erau mult mai potrivite copilariei. a– Spune-mi, daca sari din casa drumului pana in soaptele unui poem, crezi ca poti ajunge sa strigi... "Sunt fericita!"? Ce loc din lumea vazuta si calcata iti prinde bine? Da, cred ca sunt multe lucruri care te pot face fericit; lucruri simple, dar pe care trebuie sa le vezi; un cantec, o poezie, un copil jucandu-se, un copac, iubirea in toate formele ei; orice loc imi prinde bine daca gasesc in el ceva care sa ma bucure, sa ma emotioneze, sa-mi faca bine. Povestea a– As vrea sa stiu, de exemplu, daca ti-ar fi drag sa canti pe scena, sa zicem cu Goran Bregovic... ceva de genul acesta... Nu stiu ce sa zic; sunt multi artisti cu care as fi onorata sa fiu pe scena; pe de alta parte, fiecare vine in fata oamenilor cu sufletul lui, cu lumea lui, cu povestile lui, cu simtirile lui si nu stiu daca unele s-ar potrivi cu altele; de fapt, nu stiu daca toate s-ar potrivi cu toate; oricum, merita incercat. a– Inainte de a pune punct asa... ca o virgula intre doua razboaie... stiu ca ai mai povestit... Povestea copacilor fara padure care poarta si titlul de viata in aceasta vreme a ta si a noastra... povestea asta... o mai poti spune? (Se asterne o usoara si lunga pauza. Am rabdare!) a– Te rog... Cred ca fiecare dintre noi suntem, la un moment dat, sau in mai multe momente din viata, niste copaci fara padure, pentru ca si suferinta si singuratatea fac parte din viata noastra si trebuie sa ni le asumam asa cum ne asumam si momentele bune; copaci fara padure suntem sau vom fi fiecare in aceasta lupta care se numeste viata. a– Multumesc, Doamna! Si eu multumesc, domnule. A fost greu? a– De este ceva ce doresti sa mai spui... Nu greu este sa respiram, ci necesar! Nu cred. Am raspuns la ce m-ai intrebat, la ce nu m-ai intrebat... asta e! a– Mi-am dorit sa-ti fie bine ca vorbim... numai atat. Pai, bine a fost.