Montarea Nonei Ciobanu, "Colonia ingerilor", se joaca, incepind de simbata trecuta, la Teatrul Mic. Regizoarea vorbeste pentru Cotidianul despre definitiile teatrului, spectacolele sale din afara si dinauntrul Romaniei si despre motivele care o determina sa revina aici.

Cum se impaca Shakespeare si Stefan Caraman in repertoriul aceluiasi regizor?

La fel de bine cum se pot impaca poezia lui Gellu Naum cu miturile mayase din Popol Vuh, de la care am plecat in alte spectacole pe care le-am facut.

Va considerati mai degraba regizor de teatru de stat sau independent? Sint la fel de bune piesele montate de dvs. la ambele tipuri de teatru?

Eu cred ca teatrul nu are nevoie de categorii; cred ca teatrul iti permite cea mai libera, cea mai omeneasca si cea mai complexa expresie artistica. N-ar fi pacat sa-l incorsetam in definitii sterile?

Am montat in SUA, pe o scena prestigioasa, dupa ce directorul acelui teatru a vazut un spectacol in regia mea, pe scena Teatrului Mic din Bucuresti. La fel de fireasca a fost situatia in care alte spectacole ale mele, produse de Fundatia Toaca, au avut cronici foarte bune si au primit cinci stele in publicatii importante din Europa. Paradoxul este ca in Romania sintem aproape pedepsiti pentru ceea ce altii apreciaza. Exista multa incompetenta si indiferenta in teatrul romanesc. Si aici ma refer la tot, institutii, artisti, cronicari... De fapt, si teatrul reflecta starea anemica, furibunda si haotica a societatii in care traim. Vad cum totul este organizat in cercuri de interese, cum lipsesc criteriile artistice...

Ca spectator, unde va place cel mai mult sa mergeti la teatru? La teatrele independente sau de stat?

Imi place sa vad spectacole bune. Asta se poate intimpla si la un teatru de stat, si la unul independent.

Aveti la fel de multa libertate cind montati un spectacol la ambele tipuri de teatre?

Da.

Ati avut si montari esuate?

Nu. Au fost situatii in care am avut alte idei dupa ce am terminat un spectacol. Uneori le-am reluat; a fost o alta punere in scena.

Ati obtinut premii la concursuri internationale de teatru. Ati vrea sa va stabiliti intr-o alta tara, tot ca regizor de teatru? Sau, daca ati avut ocazia, de ce nu ati facut-o deja?

Lucrez in ultimii ani destul de mult in afara Romaniei. Sigur, am avut si ocazii sa ma stabilesc definitiv in alte tari, in conditii in care as fi facut teatru pe scene profesioniste. Prefer sa ma intorc aici de fiecare data. Cred in ‘’schimbarea la fata’’ a acestei tari. Ma intreb, dupa ani in care am facut multe lucruri concrete atit pe scena teatrului de stat, cit si pe cea independenta, daca are sens acest fel de a privi lucrurile.

Ati inceput, la un moment dat, o cariera universitara la Facultatea de Teatru? De ce ati renuntat la ea?

Asa a fost sa fie. Poate ma voi reintoarce.

Cit de mult conteaza pregatirea universitara de la noi pentru un tinar care isi doreste o cariera in teatru? Au inceput sa apara la noi dramaturgi si actori autodidacti care obtin premii si in tara, si in afara. Are vreo legatura cu toate astea faptul ca ati renuntat la postul de asistent universitar?

Cred ca exista exceptii. Exista un drum diferit pentru fiecare dintre noi. Eu i-am avut profesori pe Dan Micu si pe Silviu Purcarete si pot sa spun ca mi se pare important sa te intilnesti in scoala cu dascali straluciti sau cu artisti adevarati. Un sistem de valori, coloana vertebrala, reperele etice si artistice intr-o scoala pot sa apara atunci cind exista autoritatea si anvergura unei voci intelectuale.

Spectacolul ‘’Colonia ingerilor’’ a avut premiera simbata la Teatrul Mic. De ce un text scris de Stefan Caramani?

Am avut o idee asemanatoare cu cea a piesei si ma gindeam ca as vrea sa fac un spectacol la un moment dat. Imi imaginam un tablou comico-grotesc in care suferinta, si in ultima instanta moartea, poate provoca privitorilor consumatori placere, excitatie, delir. Asta se intimpla si in ‘’Colonia ingerilor’’, restaurantul in care ospatarii sint bolnavi incurabili, poarta aripi de inger si au voie sa le faca tot ce le trece prin minte celor care vin sa consume. Uneori lumea asta pare una a circului, alteori are accentul sublim al unui spatiu paradiziac. Patronul "Coloniei ingerilor" vinde moartea ca ingredient unic pentru localul sau. Am citit acest text in 2006, la citeva luni dupa ce a fost scris, in timp ce ma aflam in Mexic, intr-un proiect de cercetare teatrala, pornind de la miturile mayase. Textul a fost distins cu Premiul pentru cea mai buna piesa romanesca la Gala UNITER din 2006.

Care sint, dupa gusturile dvs., cei mai talentati tineri dramaturgi de la noi?

Stefan Caraman, Stefan Peca. Cred ca cel mai bun este, de departe, Vlad Zografi.

Dar cei mai talentati tineri regizori?

Radu Afrim, Radu Nica.

Distributia din ‘’Colonia ingerilor’’ urmeaza, cumva, orientarea dvs. ambivalenta spre teatrul "clasic" si cel de ultima generatie: stau alaturi un Alexandru Repan si un Cristian Iacob. Cum se impaca cei doi pe scena?

Pentru mine teatrul este viu; nu am niciodata acelasi punct de plecare atunci cind fac un spectacol. Uneori ma poate inspira un text contemporan, alteori un sunet sau o imagine, dupa cum simt nevoia fireasca sa ma intorc la clasici sau la poezie. Ma plictiseste ideea ca as putea urma un drum previzibil, iar retetele artistice ma ingrozesc.

Cred ca exista un Alexandru Repan in Cristi Iacob si invers. Sint doi actori care au forta, inteligenta scenica, generozitate, dar si fragilitate sau candoare. Sint complementari si asemanatori, in egala masura, in acest spectacol. Impreuna cu o distributie numeroasa din care fac parte Mitica Popescu, Liliana Pana, Radu Zetu, Simona Mihaescu, Mihaela Radescu, Petre Moraru, Nicolae Praida, tinerii actori Florentina Tilea, Valentina Popa, Cristian Popa, Aurelian Calin, muzicianul Wladimir Pesantez, dar si cu scenograful Iulian Baltatescu au facut un spectacol frumos. Le multumesc si va asteptam la "Colonia ingerilor", la Teatrul Mic.