La virsta a doua, psihanalistul austriac a dus viata unui vienez mai instarit. Pe timp de razboi insa, el primea trabucuri, untura si slanina de la adepti.

Freud in biroul sau, in compania
ciinelui chow-chow Yofi Sigmund Freud a locuit vreme de 47 de ani pe Berggasse, la numarul 19. Un imobil luxos, in stilul secolului XVIII, cu coloane, unde psihanalistul inchiriase un apartament la primul etaj. In cartea „Psihopatologia vietii cotidiene", publicata in 1901, Freud a evidentiat importanta si sensul micilor fapte din viata de zi cu zi, indeajuns incit alti analisti sa isi doreasca sa afle mai mult despre cum si-o organiza pe-a sa. Cadrul vietii cotidiene a austriacului si preferintele sale culinare sint descrise de Marie-Louise Testenoire si Lydia Flem in capitolul Marturii si documente al cartii „Sigmund Freud. De la tragedie la psihanaliza", ultimul volum din cea de-a doua serie ENCICLOPEDICA, distribuit impreuna cu ziarul Cotidianul luni, 22 octombrie. Apartamentul lui Freud, incarcat de statuete de colectie, ii pare destul de ciudat lui Marie-Louise Testenoire, care il schiteaza intr-un numar din „Critique", in 1975. „Pe peretele biroului, un mulaj al Gradivei; in fata, scrinul pe care stau un cavaler chinez din lut ars si doua vaze umplute cu fragmente de os, de jad, de scarabei auriti..., dincolo o stampa a Sfinxului de la Gizeh; pe una dintre biblioteci, reproducerea unui basorelief de pe un sarcofag despre care fiica sa, Anna, ne spune ca ar reprezenta moartea lui Patrocle; de o parte si de alta, o camila chinezeasca din lut ars si un cal persan". Vreo 20 de statuete egiptene, grecesti, romane, chineze ii impodobeau biroul, iar pe o masuta joasa trona figurina unui intelept chinez, caruia psihanalistul ii dadea binete in fiecare dimineata, inainte de lucru.

„Evocind acest decor, sintem frapati de numarul obiectelor funerare, de absenta pieselor de arta datind din perioada de dupa Renastere – cu citeva exceptii –, dar si de calitatea acestui ansamblu, date fiind mijloacele relativ limitate de care dispunea Freud", scrie Testenoire. Achizitii din numeroasele sale calatorii sau de la vinzatorii ambulanti, dar si cadouri oferite de prieteni. „Nici o preocupare de ordin stiintific in aranjarea acestor antichitati." Martha si Sigmund Freud tapisasera, dupa moda vremii, peretii si podeaua cu covoare persane viu colorate. Cu resurse fluctuante la indemina din cauza putinilor pacienti, in epistolele sale catre medicul Wilhelm Fliess, austriacul isi asterne si grijile casnice: sanatatea familiei si bunastarea lor materiala.

Freud isi permitea totusi citeva capricii culinare la adapostul familiei. „In casa de pe Berggasse nu se simte niciodata miros de varza. Stapinului nu-i place aceasta leguma. Cum nu-i plac nici pasarile de curte, bicicleta sau umbrelele! Ii plac fructele soarelui: anghinarea, sparanghelul si porumbul. Si intotdeauna ciupercile, desigur", scrie psihanalista Lydia Flem in cartea „Freud et ses patients". In perioada Primului Razboi Mondial, una dintre preocuparile majore era tocmai procurarea hranei. Intr-o scrisoare catre colegul sau Karl Abraham, un alt partener de corespondenta, in 1918, Freud cere iertare pentru scrisul ilizibil, dind vina pe „alimentatia neobisnuita" care „contribuie si ea la lincezeala mea". Revine, mai explicit, intr-o alta scrisoare. „Traim, la propriu, din darurile ce ni se aduc, ca o familie a vreunui vraci preistoric. Trabucuri, faina, untura, slanina etc. ne sint oferite sub forma de cadouri, adica la preturi extraordinar de moderate, de catre ungurii nostri, cu Ferenczi si Eitingon in frunte, precum si de citeva familii din Budapesta care sint favorabile psihanalizei; dar si aici am gasit asemenea discipoli care-mi asigura hrana", se destainuia psihanalistul.

Un an mai tirziu, lucrurile stateau la fel de prost. Ramas fara carne, cu piine putina pe masa, fara lapte, cartofi si oua, Freud apeleaza la darnicia nepotului sau Samuel, de la Manchester, cerindu-i mai ales untura, carne de vita, cacao, ceai si prajitura englezeasca. Si marginea padurilor ii mai dadea cite o mina de ajutor, innebunit fiind dupa fructele salbatice. Lui Sigmund Freud ii placea sa manince bine, dar de baut mai putin, scrie Lydia Flem. S-a lasat totusi ispitit de un vin Marsala trimis de Fliess in 1899. De sarbatorile de iarna, la fel, cind Oscar Rie ii trimitea vinuri nobile, iar Ferenczi Sándor, sticle de Tokay, provenite din pivnitele regale ale Ungariei. In 1923 insa, cancerul de maxilar il obliga la proteza, „monstrul", cum o numea. De atunci, placerile mesei nu au mai fost aceleasi pentru el.