Asculta Pink Martini  Uniunea Scriitorilor, Bucuresti, 18 octombrie. Vechea cladire din centrul Capitalei s-a transformat, pentru o noapte, intr-un loc al fanteziilor rafinate. Maestru de ceremonii: regizorul Ducu Darie.     Inca de la intrare te loveste lasciv intrebarea "Ce personaj sunt azi?". Gata. Ai intrat intr-un hotel imaginar, deschis doar pana la ora unu dimineata. Vremurile se amesteca inca din hol. Anii a€™30-a€™40 cu tenta extraterestra, in timp ce chipul Evitei Peron se perinda neobservat prin oglinzi. "El sol se fue/Y yo cantando tu cancion/La soledad/Se aduena de toda emocion", se aud de undeva acorduri de Pink Martini. Este o noapte dedicata unei licori introduse, subtil, intr-o trecatoare piesa de teatru care s-ar putea numi "Viata".    Concept. Prin urmare, cladirea Uniunii Scriitorilor a devenit pentru o noapte Hotel Campari. Acest eveniment face parte dintr-o platforma internationala de comunicare ce a debutat anul trecut si in care a fost implicata, ca imagine, actrita Salma Hayek. O combinatie fascinanta intre arta si publicitate, un concept care uneste ideea hotelurilor mici, sexy si captivante cu un brand. Evenimentul are loc in fiecare an in octombrie, interactionand cu manifestari similare din Milano, Buenos Aires sau Paris. Astfel, la Uniunea Scriitorilor au fost create Camera Oglinzilor, Camera Fantomelor, un dining room amenajat in stil boticellian, Camera Pasiunii, Camera Frumoasei din Padurea Adormita... "Elemente" de baza ale hotelului imaginar, aflat sub bagheta regizorului Ducu Darie.     "Am lucrat timp de doua luni la acest concept", ne spune Ducu Darie. "Este cel de-al doilea de acest gen la care lucrez. Va fi in aceasta seara si o cantareata cu un instrument ciudat." Ceva gen "Al cincilea element" al lui Besson? "Cam asa ceva", se amuza Ducu. Este vorba despre Dorit Chrysler, adusa direct de la New York, care canta la teremin (instrument electric inventat de rusul Lev Termen prin 1919), similar cu o antena care creeaza in jurul ei vibratii percepute ca sunete.    Cheia. Intra in scena personajele. Se amesteca printre invitati. Camerista, Batrana Doamna, Batranul Domn, Gigolo-ul (care poate fi totodata Cartoforul, Amantul si Cantaretul), Prostituata (care poate fi si Dansatoarea de-o noapte cu banii ascunsi la portjartier). Personaje mute. Ating in treacat VIP-urile. N-are rost sa va spunem cine a fost acolo, n-ar fi decat o insiruire de nume. Pentru ca totul a fost o provocare a imaginatiei, imaginati-va: cine a venit doar ca sa fie vazut, cine a venit din snobism, cine a venit doar pentru ciorchinii de struguri, cine a venit doar pentru licoare, cine a venit doar pentru femei, cine a venit doar pentru barbati, si cine a venit doar pentru spectacolul in sine. In timp ce Dorit canta psihedelic, te strecori discret prin gradina numita "Alice in Tara Minunilor" doar pana dimineata. Te strecori la timp, pentru ca e ora la care vin manechinele imbracate uniform in rochite negre gogosar ultima moda si pandeste pericolul realului. Usile s-au inchis, poftiti afara, fanteziile au ramas inauntrul hotelului, inauntrul nostru fiind doar cheia lor. "Perdoname/Si el miedo robo mi ilusion."