Pastorul baptist Iosif Ton, cunoscut pentru predicile difuzate la Europa Libera inainte de ’89, recunoaste acum colaborarea cu Securitatea. El marturiseste ca si-a turnat inclusiv fratii intru credinta.

Iosif Ton a fost ani in sir vocea deduminica a Europei Libere, intre orele 14 .00si 15.00 „Atunci cind se vor publica numele tuturor celor care au colaborat cu Securitatea ca informatori, intre ele va aparea si numele meu si lucrul acesta ii va soca pe multi credinciosi." Astfel motiveaza Iosif Ton, cel mai cunoscut pastor baptist roman, faptul ca, dupa patru decenii de la semnarea pactului cu Securitatea, a decis sa vorbeasca despre experienta pe care a avut-o in tinerete. El si-a pus marturia pe mai multe site-uri de Internet. Cunoscut pentru opozitia sa fata de politica opresiva a regimului comunist la adresa cultelor neoprotestante, Iosif Ton a fost fortat de Securitate sa plece din tara in 1981. S-a stabilit in Statele Unite, unde traieste si astazi, devenind o portavoce a anticomunismului prin colaborarea cu Europa Libera si Vocea Americii. La cel dintii post transmitea o predica, in fiecare duminica, de la 14.00 la 15.00, in cadrul unui program religios. Dupa 1990 a pus bazele Institutului Biblic Est-European, Institutului Biblic din Oradea, ale postului de radio Vocea Evangheliei si ale Editurii Cartea Crestina. De asemenea, el este cel care a avut ideea infiintarii Aliantei Evanghelice din Romania, ce regrupeaza cultele neoprotestante in Romania.

Colaborarea sa cu Securitatea a inceput in 1963 si a fost determinata, sustine el, de evolutia sa spirituala. Mai exact, in timp ce era student la Seminarul de teologie baptista, in urma unor lecturi, Iosif Ton isi schimba convingerile religioase si devine ateu, renuntind la studiile teologice. Pe acest fond se produce inrolarea sa ca informator, vazind in asta un mijloc de a fi acceptat de societatea socialista. Intr-un text foarte amplu, publicat recent pe mai multe site-uri, Iosif Ton relateaza in amanunt despre relatia sa cu securistii. „In anul 1963 am fost chemat la Securitate in Cluj si am fost intrebat daca vreau sa devin colaborator al lor ca informator. Eu am vazut in aceasta invitatie o noua oportunitate sa fiu pe deplin acceptat si de aceea am acceptat sa devin informator si am semnat angajamentul pentru aceasta." Drept rasplata, Ton a fost angajat ca ghid pentru turistii straini care mergeau pe litoral. „Sarcina mea era sa raportez orice lucru suspect as observa la turistii cu care lucram." Turnatoriile sale se refereau insa si la cunoscutii sai baptisti din Cluj. „Doi dintre ei au avut de suferit din cauza aceasta. La citiva ani dupa caderea comunismului, am stat de vorba cu fiecare dintre ei, le-am marturisit uritenia pe care am facut-o fata de ei si am cerut iertare. Amindoi m-au iertat si de atunci am intreprins mai multe actiuni impreuna", sustine pastorul.

In 1964, dupa iesirea din inchisoare a pastorului Richard Wurmbrandt, Ton il intilneste si, in urma discutiilor cu acesta, incepe o reapropiere de crestinism, consfintita prin reprimirea sa in Biserica Baptista. Aceasta plus studiile pe care le facuse intre timp in strainatate, la Viena si Oxford, l-au adus insa din nou in vizorul securistilor. Astfel, in 1973 i se propune reluarea colaborarii, la o intilnire cu doi securisti, in Cismigiu. „Domnule colonel, omul care a colaborat cu dumneavoastra nu mai exista. Acela a murit. Acesta care sta de vorba cu dumneavoastra este cu totul alt om si acesta nu va mai colabora cu dumneavoastra", sustine Iosif Ton ca i-ar fi spus securistului Ioan Banciu. Relatia tensionata cu Securitatea nu s-a incheiat insa, spune el, prin plecarea in America, in 1981, aceasta incercind sa-l compromita printr-un text contrafacut.

In 1984, in Anglia, alaturide sotia sa, Elisabeth „Dosarul meu de la Securitate a trecut de la ofiterul care fusese «umbra» mea la un ofiter de la Externe. Acesta a adunat citiva experti grafologi care au luat fragmente si cuvinte disparate din multele mele declaratii scrise la anchete, le-au pus laolalta si au alcatuit doua declaratii ca si cind ar fi fost ale mele prin care promit Securitatii ca dupa plecarea mea in strainatate ii voi sluji si mai bine decit cind am fost in tara, pe care le-au raspindit in Statele Unite. Le-am vazut si eu: erau scrisul meu si semnatura mea, dar eu nu am scris niciodata acele declaratii", spune Ton, care dezvaluie si cum a aflat aceste informatii. A fost contactat dupa 1990 de „umbra" sa. „Intilnirea a avut loc in Biserica Baptista din Str. Iuliu Valaori. Cu mine au mai venit la intilnire inca doi pastori baptisti, care pot depune marturie despre exactitatea a ceea ce relatez aici." Intrebat intr-un interviu BBC daca nu a fost suspectat in America de faptul ca a fost „infiltrat" acolo, Ton a raspuns: „Dupa ce-am venit in America a fost un grup de romani aici care sustinea sus si tare ca de fapt am fost trimis de Securitate. Dar de fapt eu nu am mai colaborat in nici un fel cu Securitatea. Sigur, a fost grupul acesta care m-a contestat, dar lumea poate sa vada ce-am facut eu de 40 de ani incoace". Iosif Ton spune ca si-a marturisit aceasta greseala a trecutului cu multa vreme in urma, iar acum a decis sa o faca si public pentru a preintimpina surpriza pe care ar putea s-o aiba credinciosii o data cu publicarea numelor colaboratorilor Securitatii. In textul sau, pe care refuza sa-l numeasca marturisire, acesta arata ca nu este nicidecum singurul pastor care a cazut in ispita, oferind citeva exemple. „Un pastor a fost acostat intr-o seara pe strada de citiva barbati, a fost impins intr-o duba si a fost dus intr-o padure. Acolo l-au scos afara si l-au batut crunt. Apoi, unul dintre ei i-a spus: «Asculta, am putea sa te omorim si sa te lasam aici intre tufe si aici vei putrezi. Daca semnezi declaratia ca lucrezi cu noi, te lasam in viata». I-au pus in fata declaratia si… el a semnat-o. Apoi l-au dus si i-au dat drumul in fata casei", relateaza Ton. „Un altul a fost dus la Securitate si acolo i s-a spus ca fratele lui a fost descoperit ca fiind agent al unei tari capitaliste si el, ca frate, va fi implicat in acest caz extrem de grav. Nu era adevarat nimic din toate acestea, dar el nu avea de unde sa stie aceasta. S-a ingrozit si a semnat angajamentul", mai exemplifica el.

In final, Ton pledeaza pentru toti cei care au colaborat santajati de Securitate, numindu-i „victime". „Cea mai strigatoare la cer nedreptate care se face astazi este ca toti acei securisti nu sint trasi la raspundere. Ei au devenit cei mai mari capitalisti de astazi. Se deschid dosare, dar numai cele ale victimelor, nu si dosarele calailor", isi justifica el demersul.

Colegii nu sint surprinsi Jurnalistul Emil Hurezeanu, angajat al Europei Libere in perioada in care lui Ton i se difuzau pe post predicile din America, sustine si el judecarea in context a unor cazuri precum acesta. „Problema celor care au colaborat trebuie pusa in contextul lumii de atunci. Este vorba de oameni care se confruntasera cu aceleasi probleme pe care le aveau toti romanii. Europa Libera nu era o rezervatie de ingeri, insa asa cum a spus Vlad Georgescu, inainte de a muri foarte suspect, Securitatea stia ca noi, ca persoane, puteam disparea, dar nu si microfoanele de la care vorbeam", spune acesta. Nici Otniel Bunaciu, presedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din Romania, nu se arata surprins de colaborarea cunoscutului sau coreligionar. „Eu am intrat in lucrarea de pastoratie dupa Revolutie, insa stiu ca inainte au fost vremuri foarte tulburi si cred ca putini sint de fapt cei care nu au avut un contact direct cu Securitatea", isi expune acesta punctul de vedere.

Predicile pastorului Iosif Ton, pe www.cotidianul.ro/select