Ioana Radu: o voce de aur. S-a nascut cu cantecul in suflet in "tara doinelor", intr-un oras in care frunza, Jiul si pasarile cerului canta, iar oltenii se iau la intrecere cu ele.

Cand a aparut sub acoperisul familiei Braia, fratele si surorile sale erau deja trei "forte", aveau grija sa fie primii la masa, dar si la cantat. Jana, asa cum i se spunea acasa, ingana corul doar cu fluieratul sau, ca de mierla, pentru ca glasul sau, infasurat in timiditate, abia reusea sa atinga in treacat coardele unui violoncel. N-avea voie sa cante, pentru ca era repede intrerupta de un trio vocal cu pretentii: "Tu, taci!... Canti prost!... Scartai ca roata fantanii!". Nu se visa cantareata, ci invatatoare, ca sa le deschida copiilor gustul pentru cantul stramosesc. Caierul vremii a tors anii, iar mezina familiei Braia a mers la scoala. Se ducea in vizita la profesoara de "lucru de mana", care o admira pentru talentul cu care cosea flori si pasari, desprinse parca de pe covoare, indeletnicire cu care si-a "castigat" traiul la un moment dat, pe cand se afla intr-o crunta saracie alaturi de primul sot, Romeo Radescu. La 11 ani era eleva a liceului de muzica din Craiova. Numai ca lectiile de teorie muzicala nu o atrageau deloc. Dar glasul sau impunator a cucerit-o pe exigenta sa profesoara, care a uitat de note si de solfegii.  S-a indragostit de folclor, dar mai mult i-a placut romanta, cantata si la bucurie, si la tristete, pentru ca poarta in versurile sale chiar sufletul romanilor, pus pe note.


AUTENTICITATE. A adunat toata viata cantece intr-un caiet, din copilarie, si n-a renuntat la notitele sale nici dupa ce a ajuns pe culmile succesului. Iar in repertoriul marii interprete nu s-a strecurat decat versul autentic, pentru ca frumosul nu poate fi decat curat si limpede, precum clinchetul cristalin al apei de izvor. Dragostea pentru muzica si pentru Romeo, nume parca predestinat muzicii si iubirii, a purtat-o pretutindeni: de la Targu-Jiu la Dragasani, la Calafat si apoi la Corabia. Dar admiratia pentru Maria Tanase a calauzit-o la Bucuresti. A fost casatorita de sase ori, dar iubirea pentru Romeo a purtat-o in suflet toata viata, chiar daca a incercat sa o lase in urma. Petre Alexandru, vechi colaborator de-al Ioanei, i-a deschis usa in lumea muzicii si chiar i-a inlesnit cateva inregistrari la Radio cu cantecele: "Mi s-a rupt caruta-n drum", "Buna seara, mandra buna", "Foaie verde trei spanace". Debutul sau a fost uluitor. S-a pregatit intens pentru concursul de solista la Radiodifuziunea romana, in "duel" cu peste 800 de interpreti. Dupa mai multe zile, doar doua nume au aparut pe lista celor admisi: Eugenia Nedelea (Rodica Bujor) si Eugenia Braia, care si-a primit numele de stea, Ioana Radu, de la compozitorul Fili Ionescu.


PRIETENIE. A urcat lin pe treptele succesului si a devenit o mare interpreta. Ca si Maria Tanase, Ioana Radu a fost o perfecta autoditacta. Ioana o diviniza pe Maria Tanase, iar Maria ii raspundea cu aceeasi masura: "Fa, Ioano, de-as avea eu glasul tau!" "Taci, fa, Mario, ca tu esti mare!". N-a putut sa stea departe de tara. Mergea in vizita la sora ei, renumita interpreta Mia Braia, plecata in America, dar revenea cu dor de o ciorba acrita cu bors si cu zicala "Nu stii limba, n-ai bani la tascaluta, stai dracului la tine acasa, unde te cunosc si cainii de pe strada!".


TEZAUR. Viata ei a fost romantata intr-o carte semnata de bunul sau prienten Harry Negrin. El a fost cel care "i-a scris cartea umbletului sub soare, cu frumuseti si intelegere", asa cum a creionat-o in versurile romantelor lui, pe care i le-a daruit. Publicul a pretuit-o si a rasplatit-o cu ropote de aplauze. Prietenii, majoritatea colegi de breasla, au iubit-o si au respectat-o pentru ceea ce era si va ramane: o adevarata regina a romantei. I-au dedicat un concert aniversar in momentul in care a implinit 50 de ani de cariera artistica. Un spectacol omagial in urma caruia Ioana a ramas in sala, minute in sir, singura, dupa ce au plecat spectatorii, cu gandul la anii care au trecut... Cu umorul ei innascut, indragita interpreta le-a povestit prietenilor despre acel remarcabil spectacol. "Parca eram madam Bulandra. Sala, scena, balconul, artistii, discurile mele in hol... Am primit 16 cosuri, nene, cu flori. Era sa mor de bucurie si de emotie a doua zi. Uite, colo-n colt, tubul de oxigen. Mi-au stat la cap un doctor si o sora. Zi si noapte. Luam, la doua ore, un polonic de medicamente, dar eram multumita si impacata." Cu vocea ei inconfundabila, Ioana Radu va ramane in amintirea celor care au cunoscut-o si care au admirat-o dar si in cartea de aur a cantecului romanesc. SERIOZITATE
"Meseria de cantaret este foarte grea; trebuie sa vrei sa o faci, sa poti sa o faci, sa stii sa o faci; n-ai voie s-o iei in gluma! Si n-ai voie sa te repeti! Trebuie sa cunosti poezia, sa spui lucruri frumoase, sa stii sa le trimiti direct in sufletul omului, sa nu te joci cu publicul, cu sala, cu scena..."
Ioana RaduAUTODIDACTÃ…
"Nu a avut carte muzicala, era un om ca oricare dintre noi, dar atunci cand se punea vorba despre cantec era nu exigenta, ci extrem de exigenta. A fost mai barbatoasa din fire, ii placea lucrul bine facut, nu rezistai langa ea daca te fastaceai, daca nu terminai o treaba de care te apucasei"
Ion Amititeloaie
NONCONFORMISTÃ…
"Eram impresionat de felul in care reusea sa se impuna intr-o viata atat de sumbra, pe care o duceam noi toti. Era nonconformista prin excelenta. Definitia Ioanei Radu era: Fii tu! Nu accepta teatralismele, surogatele, compromisurile. Ioana avea grija de foarte multa lume, erau multi tinerii artisti care ii cereau sprijinul"
Doru BraiaSTIL
"Ioana Radu nu facea pe nebuna sa incheie spectacolele «unei vedete». Nu, venea frumos, se rezema intr-o doara pe tambal si incepea sa cante si... 30-40 de minute, sala era inmarmurita. Nu misca, nu topaia, nu se fandosea. Tin minte cat traiesc ca Ioana Radu nu misca pe scena"
Tiberiu Ceia
Muzica Ioanei Radu, leac pentru sufletLuni, asa cum v-a obisnuit, Jurnalul National va ofera o editie de colectie cu CD dedicata interpretei si celor care au indragit-o. Discul cuprinde piese emotionante un tezaur lasat in urma de Ioana Radu. Un dar pretios, cantece populare si romante, al unei cantarete de neegalat. "Pentru mine romanta este ratiunea de a fi! Am iubit-o, am cantat-o, am adunat-o si am risipit-o", spunea interpreta pentru care acest gen muzical "se canta in asa fel incat sa plangi razand si sa razi plangand". Desi toamna vietii se asternuse peste anii sai, Ioana se regasea in cantecele pe care le interpreta cu aceeasi ardoare ca in anii tineretii. "Inima, de ce nu vrei sa-mbatranesti/Nu ti-e de-ajuns cat ai iubit? Si cat ai suferit? Inima, te-mbeti cu aceleasi vechi povesti? Cu care vesnic te-ai mintit? De ce nu-mbatranesti?"... Ioana Radu a lasat in urma melodii de neuitat. Nici un alt interpret n-a reusit sa cante romantele sale in stilul sau, remarcabil si sa patrunda in "cupa lacrimilor". Cu un timbru vocal aparte, cu valente superbe, regina romantei emotiona de la prima nota, de la primele masuri.