Pe la virsta de 5 ani, baietii sint gelosi pe tata si sint atrasi sexual de mama. Sigmund Freud si-a scandalizat vremea transpunind mitul fiului lui Laios, regele Tebei.

Lunga relatie epistolara dintre Sigmund Freud si prietenul sau medic Wilhelm Fliess, intre 1887 si 1902, a asternut pe hirtie si framintarile oedipiene ale psihanalistului austriac. Moartea tatalui sau l-a facut sa patrunda mai adinc in aceasta latura ascunsa a psihicului uman, scrie Pierre Babin in „Sigmund Freud. De la tragedie la psihanaliza", ultimul volum din cea de-a doua serie ENCICLOPEDICA, distribuit impreuna cu ziarul Cotidianul luni, 22 octombrie.

„Moartea batrinului meu tata m-a afectat profund. Ma simt acum cu totul descumpanit", ii marturisea Freud corespondentului sau. Un vis straniu, izvorit din culpabilitate in noaptea de dupa inmormintare, l-a gasit pe psihanalist intr-o pravalie, citind inscriptia: „Va rugam sa inchideti ochii". „Am recunoscut indata locul, era pravalia frizerului la care veneam in fiecare zi", isi amintea el. „In ziua inmormintarii trebuise sa-mi astept rindul si, din cauza asta, intirziasem putin la capela. Familia se suparase. Fraza citita in pravalie are un sens dublu. Ea inseamna: «Trebuie sa-ti faci datoria fata de cei morti» (e vorba, asadar, de o scuza, de parca as fi lipsit de la datorie si as fi avut nevoie de iertare, iar «datoria» e luata in sens literal)".

La mai putin de un an dupa moartea tatalui sau, Sigmund Freud isi revizuieste o observatie anterioara: a-l acuza pe tata de perversiune, a-l face promotorul nevrozei, a cauta in el simburele isteriei. „Pina atunci, Freud fusese determinat de ceea ce povesteau pacientii sa considere ca, din cauza abuzului sexual sau a perversiunii tatalui, femeile deveneau isterice, victime la propriu si la figurat ale emotiilor de negindit care pusesera stapinire pe ele in momentul agresiunilor sexuale, emotii atit de puternice si atit de strins pecetluite de ceea ce nu poate fi gindit incit doar prin corp le puteau traduce", explica Pierre Babin in cartea sa. Dupa moartea tatalui sau, Freud nu mai pare dispus sa sustina aceasta acuzatie. „Ar fi avut consecinte grele pentru el? Si putea sa intineze memoria propriului tata descriind o asemenea teorie?", lanseaza intrebarile Babin. Atunci, psihanalistul austriac isi reformuleaza gindirea: „Nu exista in inconstient nici un indiciu al realitatii, astfel incit este imposibil sa distingem intre adevar si fictiunea investita cu afect. (De aceea o solutie ramine posibila si vine din faptul ca fantasma sexuala se contureaza intotdeauna in jurul temei parintilor)".

Se infiripa in cele din urma complexul lui Oedip, definit drept o etapa din dezvoltarea psihosociala a copilului, simbolizind legatura erotica inconstienta cu parintele de sex opus si rivalitate fata de parintele de acelasi sex si provocind sentimente de vinovatie si teama in cadrul unei stari nevrotice. „Am gasit in mine, ca peste tot de altfel, sentimente de iubire fata de mama mea si de gelozie fata de tatal meu, sentimente care sint, cred, comune tuturor copiilor, chiar cind aparitia lor nu este atit de precoce ca la copiii deveniti isterici. (...) Fiecare spectator a fost odata, in germene, in imaginatie, un Oedip si se ingrozeste de implinirea visului sau transpus in realitate, freamata urmarind refularea care desparte starea sa infantila de starea actuala", ii scria Freud lui Fliess in octombrie 1897. In mitologia greaca, Oedip este fiul regelui Laios, al Tebei, care, fara sa stie, isi omoara tatal si o ia de sotie pe mama sa, Iocasta.

Pentru asemenea teorii, Freud a fost portretizat deseori ca fiind prea axat pe influentele sexuale, complexul lui Oedip fiind adesea combatut. De exemplu, daca Freud credea ca acesta se instaleaza in jurul virstei de 5 ani, psihanalista Melanie Klein il plaseaza undeva in primii doi ani de viata. Filosoful Karl Popper era de parere ca toate teoriile stiintifice adevarate trebuie sa fie falsificabile, ceea ce nu era valabil, spunea el, la Sigmund Freud. Pe de alta parte, psihologul H.J. Eysenck sustinea ca austriacul a intors psihiatria cu 100 de ani in urma, diagnosticind prost pacientii si interpretind gresit istoria cazurilor, in timp ce dr. Jurgen von Scheidt specula ca majoritatea teoriilor psihanalitice ale lui Freud erau produsul uzului de cocaina - care sporeste interesul sexual si gindirea obsesiva.

Umor freudian Desi excentric pentru multi dintre contemporanii sai, Sigmund Freud a dat mina si cu aprecierea. Cind, la virsta de 45 de ani, a fost numit, intr-un final, conferentiar, i-a povestit evenimentul unui amic pe un ton parodic, scrie Pierre Babin, descriindu-si promovarea in maniera unui triumf politic: „Cistigasem aprobarea publicului, ploua cu urari si buchete de flori, de parca rolul sexualitatii ar fi fost deodata descoperit oficial de Maiestatea sa, semnificatia viselor confirmata de Consiliul de ministri, iar necesitatea unei terapeutici psihanalitice pentru isterie recunoscuta de parlament cu majoritate de doua treimi".