Nimeni nu invata nimic

Cu un anume timp in urma, Parchetul General a facut sa apara in presa fragmente din Dosarul (deja uitat) al afacerii Gazeta, luate din stenogramele interceptarilor telefonice aflate la dosar. Unul dintre aceste fragmente viza o conversatie dintre liderul PD, Emil Boc, si unul dintre cei implicati. Dincolo de faptul ca dialogul oferea destul de multe indicii si pentru agatarea lui Emil Boc de catre Parchet, el era compromitator pentru cel care se pretinde a fi absolvit o facultate.
Prezent la Sinteza Zilei de la Antena 3, liderul PD nu gasea suficient spatiu de emisie pentru a-si exprima indignarea. Jurist la baza, chiar daca nitel depasit, dat fiind ca actualmente domnia sa e de profesie politician, Emil Boc punea in relief, cu trimiteri la Codul Penal si la Codul de Procedura Penala, gravele ilegalitati comise prin asa-zise scurgeri din presa. In mania sa de Baiazid de Dealul Feleacului, interlocutorul anunta patria muma ca va cere o ancheta severa pentru descoperirea si sanctionarea vinovatilor. Nu stiu daca mania sa si-a pierdut din intensitate o data cu intoarcerea acasa. Stim insa ca despre ancheta cu pricina nu s-a mai auzit nimic. Si mai stiu ca DNA, in loc sa invete din acest scandal, nu numai ca a continuat practica asa-ziselor scurgeri de informatii in presa, dar mai mult, a trecut la o adevarata marsavie: luarea de la dosar a unei probe audio-video pentru a o difuza la TVR.
Ar fi fost de asteptat ca Emil Boc, el insusi victima a acestei practici banditesti a procurorilor lui Traian Basescu, sa protesteze fata de difuzarea pe tv a unei probe dintr-un dosar ce trebuie pastrat confidential. Dialogul domniei sale in cazul Gazeta aparuse in presa scrisa sub forma unei transcrieri. Nu i s-au auzit, ca in cazul Remes, vorbele pe care nici o persoana nu si le controleaza gramatical si cu atat mai putin protocolar cand stie ca-l asculta doar cel de la capatul firului. Ar fi fost normal ca, vazand grozavia difuzarii pe postul public a conversatiilor strict personale ale lui Decebal Traian Remes, Navetistul Cluj-Bucuresti sa-si imagineze o clipa ce-ar fi simtit el daca i s-ar fi intamplat acest pocinog. Ca orice politician, Emil Boc n-are imaginatie. Daca ar avea, s-ar fi facut poet, si nu lider PD. Dar chiar si fara imaginatie, domnia sa ar fi trebuit sa protesteze. Pentru ca principiile invocate in apararea sa din cazul Gazeta au ramas valabile si in cazul Remes-Muresan.
In 2002, daca nu ma insel, pe cand eram director la Realitatea TV, Andrei Gheorghe a fost retinut de procurori sub acuzatia de consum de droguri. Era un abuz incalificabil al Parchetului. Desi n-aveam o parere buna despre Andrei Gheorghe, considerand, asa cum consider si acum, ca are mai multa mojicie agresiva decat talent, am pornit in direct, pe Realitatea TV, o batalie pentru scoaterea sa de la zdup. Campania noastra, cea mai categorica dintre toate campaniile de la televiziuni, a dus la eliberarea lui Andrei Gheorghe. Venit imediat in studiourile postului, confratele nostru si-a exprimat, tremurand de groaza celor incercate, indignarea fata de incalcarea procedurilor legale. Acum, sta cu fundul pe salteaua cu bani a lui Sorin Ovidiu Vantu si ridica in slavi nemernicia procurorilor lui Basescu, incurajat de privirile umezite liric ale Corinei Dragotescu. Nu se gandeste o clipa (nici n-are cum, gandirea cere un anume organ) ca la vremea respectiva, daca ar fi existat o Rodica Culcer la TVR, s-ar fi putut da un film cu el drogat. Calin Popescu Tariceanu a dat curs public unei indignari uriase fata de ceea ce a facut Rodica Culcer cu un ministru liberal. Gestul TVR a fost calificat drept "lipsa de deontologie". Revolta domnului premier e de inteles. Mai ales ca e facuta in numele unor principii. Da, dar nu mai departe in 2005, un alt politician, Adrian Nastase, era victima aceluiasi gen de executie mediatica purtand marca Rodica Culcer. La vremea respectiva, Calin Popescu Tariceanu si alti fruntasi liberali n-au protestat in numele principiilor. Explicabil. Pe atunci, executia mediatica era facuta de Rodica Culcer in favoarea liberalilor, care aveau nevoie de postul lui Adrian Nastase, cel de presedinte al Camerei Deputatilor. Gestul de atunci al Rodicai Culcer incalca grav principiile invocate de domnul premier in cazul Remes. Nu era oare mai nimerit ca premierul si ceilalti fruntasi liberali sa protesteze in cazul Adrian Nastase? Fie si la gandul ca le va veni si lor randul la un moment dat?
Ce putem spune la asemenea fapte tipice, de altfel, Romaniei postdecembriste? Nimic altceva decat sa reluam vorbele lui Arghezi din tableta "Pilda nu foloseste", publicata in Adevarul de la 29 octombrie 1946: "E o vorba adevarata, ca nimeni nu invata nimic din trecut. Indata ce o imprejurare face dintr-un individ de toate zilele un personaj si-l pune cu o treapta mai sus, indata ce o caricatura se inavuteste, indata ce un club de aventurieri pune mana pe putere, nu-l mai cunosti. Ei capata un sentiment de supraoameni si se aliaza cu eternitatea. Se cred inamovibili si vesnici".

---

Despre autor: