O fata de la Realitatea TV, care prezinta nu stiu ce emisiune utilitara, vorbea intr-o seara de doua ori mai repede si mai pitigaiat decit ar fi fost normal.

Si se misca la fel de repede, ca si cum ar fi fost teleghidata. Ma rog, dupa vreo cinci minute, problema tehnica s-a remediat. Dar intrebarea „De ce?" ramine. Sa fiu sincera, eu ii banuiesc pe baietii din regie. Cred ca au bagat-o-n priza pe biata fata, fiindca erau foarte interesati de informatiile pe care ea le dadea acolo si au tinut mortis sa le afle cit mai repede posibil.

In ultima editie a emisiunii omonime de la Prima TV, Supernanny i-a vizitat pe citiva dintre copiii pe care-i pusese cu botul pe labe in editiile anterioare. Ei, si sa te tii, mai, frate, efuziuni, lacrimi si declaratii sfisietoare de amor. Plingeau aia micii dupa dadaca si alergau in urma ei pe strada sa-i strige c-o iubesc cum nu s-a mai vazut! Ma rog, dat fiind ca emisiunea e oricum regizata, nu am crezut nici o clipa in autenticitatea imaginilor prezentate, insa nu m-am putut abtine sa-mi imaginez cam cum ar arata situatia, daca lacrimile si efuziunile din editia in discutie ar fi fost reale.

Si cred ca situatia ar arata in felul urmator: in ziua si la ora la care se difuzeaza „Supernanny", in casele pustilor deja cumintiti ar domni ditamai jalea.

Cum naiba sa nu te umfli de plins cind o vezi la televizor, pedepsindu-i si certindu-i pe altii, fix pe tanti aia care, mai deunazi, te-a pedepsit pe tine si ti-a invatat parintii cum sa dea cu tine de pamint si sa-ti scoata dracisorii si gargaunii din cap? Adica cum? De ce sa-i chinuie pe altii cind ar putea sa te chinuie tot pe tine, care o iubesti atit de mult?