Nimeni nu vrea TVR-ul liber si bun: nici CNA, nici politicienii, nici jurnalistii „pentru Romania", nici Voiculescu, nici Sirbu.

Post public: o virtuala scoala de jurnalism de elita, un posibil nucleu de investigatori si reporteri speciali, un partener pentru documentare sau filme de referinta, un centru care sa propuna „adevarata" agenda, cea mai putin influentata de factori externi interesati, un posibil paradis al jurnalismului de calitate. In mod normal, noi, toti jurnalistii, ar fi trebuit sa ne dorim sa ajungem sa lucram la TVR. Evident, lucrurile sint complet pe dos. Insiruirea logica ar fi urmatoarea: influente politice covirsitoare; de aici decurgind angajari inutile si numeroase, covirsirea organigramei cu functii inutile; mai departe, blazare in multe zone, tinerea de sinecura cu dintii si cu pretul coloanei vertebrale.

Cum de au reactionat ostil atitea institutii la adresa gestului TVR de a face publica o inregistrare cu Muresan si Remes? Excesul de etica jurnalistica nu poate fi decit suspect la noi. CNA a sarit complet aiurea sa sesizeze ceva in neregula, desi nu descoperise nimic in neregula, C.T. Popescu si al sau club de presa au dezbatut daca acea caseta era de interes public sau nu, Antenele lui Voiculescu au inventat tribunale de judecata pentru acelasi post public, PRO TV n-a dat aproape nimic despre nimic, dupa buna strategie a strutului.

Una peste alta, simt ca sint mai multi vinovati (nu doar politicienii) pentru inhibarea TVR-ului intr-un moment in care chiar daduse lovitura de presa. Sint vinovati toti scepticii inventati sa apere repede o imagine imposibil de ambiguizat. Cum sa „analizezi" o spaga cit casa? Au gresit (nu se stie cit de intentionat) grav toti cei care, atunci cind au vazut o rabufnire de orgoliu jurnalistic si de curaj la TVR, au sarit ca hienele sa o anihileze. Evident, Alexandru Sassu nu putea decit sa profite de acest val si sa inceapa atacul. Deja au aparut intimidarile la adresa stirilor, recunoscute de CRP (ce victorie!); deja s-a refacut organigrama in feluri penibile, doar pentru ca oamenii presedintelui sa fie bine plasati. Cred ca am inceput sa visez in legatura cu posibilul viitor luminos al postului public, poate tocmai pentru ca am avut sentimentul negru ca a fost un moment de gratie (in care putea incepe o perioada de refacere si de curatare) complet ratat. Pentru ca nimeni nu vrea TVR-ul mai bun, nici marii jurnalisti privati ai neamului, nici marii patroni, nici institutiile statului, nimeni.