Saviana Stanescu, cistigatoarea Premiului New York Innovative Theatre pentru piesa "Waxing West", povesteste pentru Cotidianul cum se poate face teatru independent la New York.

Saviana Stanescu lucreaza la opiesa bazata pe un fapt real Din 2001, cind a cistigat o bursa Fulbright, Saviana Stanescu a obtinut doua masterate la New York University, unul de studii in performance si unul in dramaturgie. Acum preda arta dramatica la facultatea de profil din cadrul aceleiasi universitati. Care au fost pasii pina la Premiul New York Innovative Theatre si care sint implicatiile acestuia asupra carierei dumneavoastra?

Am avut destule productii off-off si off-Broadway in ultimii sase ani apreciate de critica si de comunitatea artistica, asa ca acest premiu vine intr-un fel firesc, desi nu m-am asteptat sa-l iau, trei dramaturgi dintre cei nominalizati avind sanse egale sau mai mari decit mine. Totusi, in seara premiilor, toata lumea mi-a spus ca s-a dus vestea ca "Waxing West" a fost un spectacol foarte bun, a facut istorie. Pur si simplu, toata lumea artistica din sala m-a sustinut si le-a placut si micul meu speech, pe care l-am improvizat pe scena. Au spus ca a fost cel mai bun discurs de acceptare a premiului. Aceasta recunoastere imi aduce acum alte comenzi de texte dramatice, deci mai mult de lucru, o sa fiu din ce in ce mai ocupata. Dar asta e bine, in meseria noastra de scriitori profesionisti e bine sa lucrezi mereu la cite un proiect sau la mai multe deodata

Piesa "Waxing West" a fost jucata si la Bucuresti, si la New York. Care au fost reactiile publicului si ale criticii de o parte si de alta?

La New York, piesa a fost foarte bine primita, dupa cum s-a vazut din cronicile din "New York Times", "Backstage", nytheatre.com etc. La Bucuresti si Sibiu am avut public foarte bun, piesa a interesat si actorii americani au uimit prin profesionalismul lor si felul in care sustin ritmul reprezentatiei.

Cronicile din Romania au fost bune, iar in articolele informative, in general, accentul s-a pus pe cuplul Ceausescu, nu pe drama eroinei principale.

Ce credeti ca a prins mai bine la public si a adus un asemenea succes piesei "Waxing West"? Ironia? Tema? Vampirii?

Cred ca e o piesa buna, solida, bine scrisa. Nu exista o reteta a succesului de tipul: vampiri plus tema emigrarii rezulta succes. Nu asa merg lucrurile in America. Pur si simplu e o piesa buna, cu o poveste care intereseaza, amuza si emotioneaza. E important ca publicului sa-i pese de ce li se intimpla personajelor, sa fie atins intr-un mod profund.

Este tema emigrantilor din sud-estul Europei una de nisa sau una "la moda", mainstream?

Nu prea sint scriitori din estul Europei aici, asa ca tema emigrantilor est-europeni nu este foarte prezenta, ce sa mai vorbim de mainstream, e practic absenta, eu sint aproape singura care o exploreaza la ora asta.

Dar tema imigrantilor in general este de interes, mai ales a celor latino, mexicani. Imigratia ilegala e o problema foarte discutata la ora actuala in campaniile electorale, la Washington etc, deci si in lumea artistica.

In momentul acesta sint multi artisti - regizori, artisti plastici, dramaturgi - din Romania care, in lucrarile lor, recicleaza teme legate de perioada comunista. Credeti ca acest lucru se intimpla pentru ca acest subiect "se vinde bine"?

Nu, cred ca se intimpla pentru ca e datoria noastra, ca artisti, sa recuperam acea perioada si sa spunem povestile ce reflecta viata noastra in comunism si felul in care ea ne-a afectat dupa 1989. Este o incercare de recuperare si de investigare a identitatii noastre. Eu fac parte din generatia decreteilor si, ca si alti artisti (Mungiu, Puiu), sint intr-un moment al vietii mele in care incerc sa inteleg cine sint, de ce sint asa cum sint si cum a afectat istoria colectiva istoria mea personala. E un proces interior, o cautare de profunzime, nu o gaselnita care "se vinde". Reusitele artistice de calibru se intimpla atunci cind ajungi sa spui un adevar personal de adincime, nu atunci cind te opresti la superficiala cautare a succesului comercial.

Nu e deloc usor sa faci teatru si, cu atit mai mult, teatru mai putin conventional intr-o tara straina. Cum ati reusit sa duceti la bun sfirsit proiectul si sa promovati "Waxing West"?

Compania lui Richard Schechner, East Coast Artists, a produs piesa impreuna cu Teatrul La MaMa si Institutul Cultural Roman din New York. Acesta din urma a platit onorariile artistilor si s-a ocupat intr-o mare masura si de promovare...

Intr-adevar, nu e usor sa faci teatru neconventional, alternativ in New York. In acelasi timp este insa o energie speciala in acest loc care te impinge sa fii creativ, sa dai ce ai mai bun in tine.

Din ceea ce se intimpl„ in acest moment in teatrul din Romania, este ceva care v-a atras atentia in mod special?

Tocmai am vazut aici, la New York, un spectacol workshop al lui Andrei Serban pe textul Tatianei Niculescu Bran, "Spovedanie la Tanacu", cu tineri actori de la Teatrul din Cluj, din Tg.-Mures etc., un proiect initiat tot de ICRNY si de Asociatia ECUMEST. Mi s-a parut extraordinar, plin de forta, cu un subiect ce spune enorm despre Romania contemporana. Imi place ce fac regizorii Tompa Gabor, Radu Nica, Radu Afrim, Gianina Carbunariu.

Intr-un alt interviu spuneati ca lucrati la un scenariu de film. Care este povestea acestui proiect?

Lucrez cu o regizoare israeliana la un scenariu pe tema traficului de carne si a mafiei rusesti. Ea mi-a dat subiectul si m-a angajat sa ii dau "edge", originalitate.

Ce proiecte aveti acum under construction?

Lucrez la o piesa numita "ALIENS", comisionata de New York State Council of the Arts pentru Julia Miles Theatre off-Broadway, e o piesa ce porneste de la o poveste reala: un roman si un ucrainean au fost arestati in Florida pentru ca au adus ilegal imigranti din estul Europei pe vize false de artisti de circ. Cum strainii sint numiti "aliens" in actele oficiale, iar "aliens" inseamna si extraterestri, si straini, explorez alienarea imigrantilor, dar si a americanilor. Cu totii ne simtim ca veniti de pe alta planeta din cind in cind, nu? Nu am ales tema pentru ca e "hot", ci pentru ca e ceea ce ma preocupa pe mine acum, sint prezenta in toate personajele mele, sint un "alien" si eu. Legal insa.

Care sint lucrurile pe care, ca profesor de dramaturgie, incercati sa le faceti cit mai clare si sa le transmiteti studentilor cu care lucrati?

Incerc sa-i invat sa aiba mintea deschisa, sa exploreze, sa analizeze, sa citeasca multe piese, sa invete regulile scriiturii dramatice de diverse feluri si apoi sa aiba curajul sa le calce, daca sint in stare sa aduca ceva nou. Ii invat sa aiba consistenta, curiozitate, nebunie si curaj, sa lase personajele sa-i poarte prin poveste si sa spuna povesti care ii dor, care ii incita, care ii provoaca.

Piese de Saviana Stanescu, in limba romana, puteti citi pe www.cotidianul.ro/select