Politica ne omoara!In dispretul regulilor

Asta e boala noastra, nu avem reguli. Sau avem prea multe si ele se bat cap in cap. Eventual, acolo unde avem reguli, si bune si exact atatea cate ar trebui, atunci nu le respectam. Asta e, nu ne plac regulile si cu asta am terminat-o. Da, atata doar ca acolo unde nu functioneaza regulile, acolo domnesc bunul plac si bulibaseala. Societatea intra intr-o anumita stare de dezordine si se blocheaza.
Avem noi o Constitutie talamba (pentru ca nu suntem in stare sa ne desprindem de conjuncturi, pentru ca nu vedem mai departe de lungul nasului nostru, credem ca lumea daca nu incepe cu noi, apoi oricum se sfarseste cu noi) care nu instituie o delimitare clara intre puterile presedintelui si cele ale guvernului? Avem! Suntem noi in situatia nu doar de nici cal (republica prezidentiala), nici magar (republica parlamentara) dar nici macar de catar (republica semiprezidentiala) ca forma de regim de guvernare? Suntem!
In alte parti guvernezi daca poti asigura o majoritate parlamentara de peste 50%. La noi poti guverna si cu 35% si cu 22%! Daca e cazul si cu mai putin. Pentru ca nici ceilalti care la un loc, aritmetic, fac 80% nu sunt in stare sa coaguleze o alinata de 51%. Noi suntem mai cu mot. Atat de cu mot, incat 80% nu pot rasturna 20%. Nu plec eu, cel cu 20%! Vino si da-ma jos, daca ai curaj. Care e puterea si care e opozitia? Parca stie cineva si parca asta mai conteaza? Unde scrie?! Si chiar de-ar scrie, cui ii pasa?
Exista in Romania reguli care sa reglementeze raporturile dintre diversele institutii ale statului, dar si norme elementare de comportament ale persoanelor care temporar conduc aceste institutii? Ma indoiesc. Pentru ca daca ar exista atunci, sa zicem, presedintele tarii si primul ministru al guvernului ar rezolva multe probleme si chiar dezacorduri intre ei direct, prin intalniri si discutii specifice institutiilor in fruntea carora se afla. La noi, ei nu pot comunica decat prin intermediul televiziunilor, al radioului si al presei scrise.
Si comunicarea lor nu releva deloc faptul ca amandoi ar apartine Romaniei, ci "ca si cum" ar fi lideri ale unor state care daca inca nu se afla in stare de razboi deschis, sunt tocmai pe punctul de a porni acest razboi. Guvernul Tariceanu s-a aflat, imediat dupa ce motiunea de cenzura impotriva sa a cazut, intr-o situatie rar intalnita sau neintalnita in asemena cazuri, de
a-si conserva existenta si onorabilitatea pana la viitoarele alegeri. Dar strategii sai, consultantii sai ar fi trebuit sa se gandeasca si la faptul ca guvernul a obtinut 220 de voturi contra si doar 152 pentru si nu invers; ca intr-un fel sau altul, n-are decat sansa de a mai obtine sustinerea unor partide sau grupuri parlamentare. Nu sunt nici macar malitios atunci cand spun ca "Polul de dreapta" cu PNTCD si Actiunea populara, oricate sperante le-ar da liberalilor, in Parlamentul actual nu face doi bani. Apoi, nu cred ca liderii liberali nu realizau ca o remaniere guvernamentala este un instrument de a schimba o serie de ministri incompetenti sau suspectati de coruptie, dar si de a obtine bunavointa unor partide in parlament, partide care asteptau o astfel de remaniere. Ar fi fost si prilejul de a-l schimba pe Traian Remes care, inafara de gura lui mare care-i porcaluia pe Gheorghe Flutur si pe alti adversari politici, nu performa deloc in relatiile cu UE. Si nici nu avea cum! Atata il ducea pe el capul!
In schimb, la cateva ore dupa votul asupra motiunii, favorabil guvernului, se emite (si se si publica in mare graba!), la initiativa imberbului ministru al Justitiei, o ordonanta de urgenta care schimba componenta si functionarea comisiei speciale de pe langa Presedintele Romaniei, care comisie avea doar un rol consultativ (de consilier colectiv) in stabilirea deciziei sefului statului de a da sau nu unda verde pentru inceperea urmaririi penale asupra unui ministru. Pai, comisia asta era (si va fi), un ajutor al Presedintelui. N-ar fi fost normal ca presedintele sa fie consultat? Dar Consiliul Superior al Magistraturii? Sau, ma rog, n-ar fi fost firesc sa se prevada in OUG un articol tranzitoriu, care sa precizeze, de exemplu, ca pana cand noua comisie isi intra in atributiuni, rolul sau va fi exercitat de, sa zicem, departamentul juridic al "Administratiei Prezidentiale"? (concept impropriu). Pentru ca, in forma propusa de Tudor Chiuariu si adoptata de guvern, acest act suspenda pentru un timp o atributie constitutionala a Presedintelui Republicii. Ceea ce nu poti face prin Ordonanta de Urgenta.
Nu stiu, poate gresesc, dar am sentimentul ca daca aceasta OUG n-ar fi fost emisa asa cum a fost, atunci Traian Basescu ar fi avizat inceperea urmaririi penale impotriva lui Traian Remes, poate chiar l-ar fi suspendat din functie, dar filmul bine montat privind "drumul spagii"
n-ar fi fost difuzat de TVR, pentru ca nu i s-ar fi livrat. Acum este posibil ca indiciile stranse de DNA (care, se zice, au costat peste 30 000 de Euro) sa fie, din punct de vedere juridic, ca probatoriu in fata unei instante judecatoresti, facute praf si pulbere. S-ar putea ca vinovatia lui Remes sa nu mai poata fi probata (strict juridic) sau, in orice caz, ca administrarea probatoriului sa fie mult mai dificila si de lunga durata. S-ar putea ca Muresan (acest Tano Carridi de Baia Mare, care degaja prin limbaj, gestica si comportament general un iz de infractor unsuros) sa-si poata face mai usor "apararea". Dupa ce o tara intreaga l-a vazut cum se prostitueaza in orice cabina de TIR, ba chiar transmite boli venerice, va putea sustine cu candoare nu doar ca e o femeie cinstita, ci chiar ca ar fi virgina.
Presedintele Traian Basescu a raspuns si domnia-sa, se putea altfel?, in acelasi registru. L-a avertizat public pe primul ministru ca nu cumva sa emita Ordonanta de Urgenta pentru desfiintarea DNA. Se baza pe un zvon, lansat cu pricepere, nu se stie de cine. Dar oare n-ar fi putut avea o discutie, macar telefonica (doar tot au la dispozitie atatea canale secretizate de comunicatie), cu d-nul Tariceanu pentru a se informa direct. Sau, te pomeni, ca cei doi si-au jurat sa nu-si mai vorbeasca niciodata?! Halal sa ne fie!
Raman insa doua lucruri certe. Din punct de vedere politic, PNL a primit o lovitura naucitoare. Perfidia si lipsa de loialitate a lui Remes sunt strigatoare la cer. El a reusit sa-l convinga si in ultima clipa pe primul ministru ca este "curat si uscat". Ca atare, dl. Tariceanu si-a exprimat sustinerea fata de el. Nu este mai mica nici responsabilitatea politica a d-lui Chiuariu si a sustinatorilor sai care au initiat si argumentat adoptarea ordonantei privind Comisia speciala de la Cotroceni. Toate acestea vizeaza un partid. E treaba sa cum iese din situatia in care a intrat.
A doua certitudine ne vizeaza insa pe toti. Ca indivizi si ca entitate. Este vorba de statutul puterii judecatoresti. Ea nu este inca independenta. Ea e inca vulnerabila la imixtiuni ale politicului. Se complace sa apeleze la mijloace de mahala in loc sa-si consolideze aura conferita de "sala pasilor pierduti". Noi, ca societate, nu ne putem face bine decat daca justitia devine o putere independenta si de sine statatoare. Atunci cand cu totii, de la Vladica la opinca, vom fi egali in fata legii. Si cand anchetele le vor face procurorii si nu ziaristii (ei sa faca anchete jurnalistice!) iar sentinta se va da numai de catre instanta, in sala de judecata si nu la televizor.

---

Despre autor: