Lungul drum al reabilitarii

Dupa un lant de sentinte judecatoresti contradictorii, magistratii au hotarat sa-i restituie averea fiului sotilor Ceausescu. Printr-o sentinta definitiva si irevocabila, Valentin Ceausescu a fost gasit nevinovat de acuzele care i s-au adus.

Dupa 17 ani de procese in care dosarele s-au plimbat de la o instanta la alta, dupa ce s-a revenit asupra hotararilor definitive si irevocabile, Valentin Ceausescu, singurul copil al cuplului prezinential ramas in viata, se lupta inca sa-i fie restituite bunurile personale.

La 25 decembrie 1989, Valentin Ceausescu a fost retinut si ulterior arestat pentru subminarea economiei nationale. In ianuarie 1990, i s-a adus si acuzatia de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice. Mai multe bunuri care ii apartineau lui si fratilor au fost puse sub sechestru asigurator si trimise in custodia unor institutii. Pentru prima infractiune de care fusese acuzat, Valentin Ceausescu a inceput sa fie anchetat din 24 ianuarie 1990, desi raspunderea penala fusese anulata de amnistierea acestei acuzatii la 9 ianuarie 1990. Dupa 8 luni de inchisoare, el a fost scos din arest si cercetat in stare de libertate. In 1993, este instiintat de incetarea urmaririi penale in privinta acuzatiei de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, iar dosarul pentru cealalta infractiune de care fusese acuzat se muta la Sectia Penala a Parchetului General. La 12 ianuarie 1996, Parchetul a dispus scoaterea lui de sub urmarire penala, instanta dispunand si restituirea averii, atat in cazul lui, cat si al sorei sale, Zoe Ceausescu.


LANTUL PROCESELOR. In 1997, Zoe Ceausescu s-a adresat Judecatoriei Sectorului 1 pentru a i se restitui toate bunurile, ea prezentand in instanta actele de revocare a masurilor asiguratorii asupra bunurilor, intocmite de Parchetul General. S-a decis atunci sa-i fie restituite patru bijuterii si alte obiecte de uz personal, dar instanta nu a fost de acord si cu restituirea tablourilor aflate la Muzeul National de Arta si a cartilor care au fost depozitate, dupa confiscare, la Biblioteca de Stat. In baza adreselor Parchetului General, Zoe Ceausescu a solicitat MNAR restituirea tablourilor, dar conducerea institutiei i-a comunicat ca are nevoie de acceptul Ministerului Culturii. De la Biblioteca de Stat, Zoe Ceausescu a recuperat doar o parte din cartile confiscate, restul nefiind gasite. Ulterior, Zoe si sotul sau, Mircea Opran, dau in judecata Ministerul Public pentru ca o mare parte a bunurilor fusesera intre timp vandute prin intermediul unor consignatii. In martie 2000, Tribunalul Bucuresti le respinge celor doi apelul formulat impotriva deciziei Judecatoriei Sectorului 4, potrivit careia bunurile revendicate sunt in patrimoniul statului.


EPOPEEA AVERII. Valentin Ceausescu a cerut la randul sau Muzeului National de Arta al Romaniei sa-i restituie bunurile asupra carora Parchetul Instantei supreme ridicase sechestrul asigurator in momentul scoaterii lui de sub urmarire penala. MNAR refuza sa inapoieze obiectele, motiv pentru care Valentin Ceausescu deschide un proces civil. In 2002, dosarul in care se cere magistratilor Judecatoriei Sectorului 1 sa oblige Muzeul National de Arta al Romaniei sa-i restituie bunurile, se muta la Tribunalul Bucuresti, prima instanta considerand ca nu este competenta sa judece acest dosar din cauza ca valoarea bunurilor depaseste un miliard de lei. In 1998, tablourile, obiecte de portelan si alte obiecte de arta fusesera evaluate la 150 de milioane de lei vechi si reevaluate in februarie 2002 la aproximativ doua miliarde de lei vechi. In iulie 2002, Tribunalul Bucuresti respinge cererea privind obligarea MNAR sa-i restituie bunurile, decizia fiind contestata de Valentin Ceausescu la Curtea de Apel Bucuresti - instanta care cere, in septembrie 2002, Parchetului Curtii Supreme listarea bunurilor.


REPUNEREA IN DREPTURI. In 2004, Curtea de Apel admite cererea lui Valentin Ceausescu, mai putin restituirea a cinci tablouri despre care MNAR a informat ca nu sunt in custodia sa. Hotararea ramane insa atacabila, prin recurs la Instanta Suprema. In aceasta situatie, Valentin Ceausescu a facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care si-a declinat insa competenta in favoarea instantei inferioare, motivand ca valoarea bunurilor care fac obiectul restituirii trebuie sa fie mai mare de cinci miliarde de lei, suma la care nu se ridica cele cinci tablouri. Dosarul ajunge din nou la Tribunalul Bucuresti.


PROCESUL PENAL. Judecatorii hotarasc, la 9 octombrie 2007, ca sentinta - definitiva si irevocabila - data de Curtea de Apel Bucuresti in procesul penal (in care se decide ca Valentin Ceausescu nu se face vinovat de nici una dintre acuzele aduse si se dispune restituirea tuturor bunurilor) trebuie mentinuta si in civil.

Astfel, judecatorii Tribunalului Bucuresti decid ca a fost intemeiata solutia Parchetului data in urma cu zece ani - in dosarul in care Valentin Ceausescu acuzase cercetarea sa abuziva dupa 1989, contestand doua ordonante - emise in 2001 si 2002 - prin care era gasit vinovat pentru subminarea economiei nationale, acestea fiind contrare deciziei instantei supreme din 1996 - care hotarase incetarea urmaririi penale si restituirea averii. Concret, in urma deciziei Tribunalului Bucuresti din 2006, statul este obligat sa-i restituie lui Valentin Ceausescu bunurile care i-au fost sechestrate in decembrie 1989, intrucat faptele de care a fost acuzat nu au existat. Ulterior, procurorii au atacat prin recurs acesta sentinta la Curtea de Apel Bucuresti care a mentinut, prin sentinta definitiva si irevocabila, hotararea Tribunalului Bucuresti.

Cu toate acestea procurorii au mai facut inca o data recurs la solutia Curtii de Apel, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. In aprilie 2007, magistratii ICCJ resping recursul formulat impotriva hotararii definitive a Curtii de Apel, ca fiind inadmisibil.



Dupa moartea Zoei, Valentin Ceausescu a continuat procesul privind deshumarea cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. Zoia Ceausescu solicitase instantei ca MApN sa dovedeasca faptul ca parintii ei au fost inhumati in Cimitirul Ghencea, solicitand si o expertiza medico-legala. La inceputul lui 2007, Primaria Bucuresti da un comunicat prin care se arata ca "in data de 25 decembrie 1989 nu a fost inscris in registrul de inhumari nimic care sa ateste inhumarea sotilor Ceausescu. Nu a fost depus nici un document la Administratia Cimitirelor (copie de pe certificat de deces pe numele Ceausescu Elena sau pe numele Ceausescu Nicolae, adeverinta de inhumare in original) care sa ateste inhumarea" si ca "exhumarea este posibila numai dupa verdictul instantei". Dupa mai multe amanari ale procesului, in aprilie 2007, Judecatoria Sectorului 5 a respins cererea de deshumare a sotilor Ceausescu si de stabilire a identitatii celor inhumati in cimitirul Ghencea Civil, formulata in 2005 de Zoe Ceausescu.

---

Despre autor: