O analiza despre laitmotivul agendei politice interne, dar si al relatiilor internationale ale Romaniei din ultimii 17 ani: coruptia.


Cand a devenit presedintele Statelor Unite, Jimmy Carter, fermier si proprietar al unei mici plantatii de arahide (alune americane), si-a incredintat afacerile unui "blind trust" pentru a evita orice potential conflict de interese creat de noua pozitie politica. Pe intelesul tuturor, procedeul, sanctionat legislativ, are scopul clar nu numai de a-l impiedica pe ocupantul Casei Albe sa beneficieze practic la modul personal de inalta pozitie publica dobandita, dar si de a elimina dincolo de orice dubiu banuiala ca ar fi tentat sa o faca. Din acest motiv de proctectie a imaginii de integritate, presedintelui i se interzice pe durata mandatului chiar si de a primi informatii cu privire la evolutia afacerilor sau situatia instrumentelor financiare transferate temporar. De aici caracterul de "orb" (blind) al intregii operatiuni.


Una dintre liniile de forta ale Administratiei Carter a fost si a ramas pana azi inca neegalata, punerea pe agenda politica prezidentiala a campaniei de promovare a drepturilor omului din perspectiva standardelor morale. La incheierea mandatului si reintoarcerea in viata privata, Jimmy Carter a aflat insa ca dupa trei ani de seceta cu implicatiile adiacente afacerile nu numai ca nu au prosperat, dar are si o datorie de un milion de dolari. O suma mare la vremea respectiva (1981), care in banii de azi inseamna o cifra multiplicata. I-a trebuit ex-presedintelui mai bine de un an si jumatate ca, valorificand anumite circumstante favorabile ale economiei de piata, inclusiv prin vanzarea fermei sa-si plateasca datoria si sa ajunga din nou "la zero", cum se spune.


Ca despre orice presedinte, si despre Jimmy Carter se spun multe lucruri, fie ele pozitive, fie mai putin pozitive. Exista insa in Statele Unite o unanimitate necontestata de nimeni: Jimmy Carter este un om de o integritate morala desavarsita. O calitate care cuplata cu interesul sincer pentru actiunile umanitare i-au adus in anul 2002 Premiul Nobel pentru Pace.


Exista printre noi un Jimmy Carter autohton?Am folosit acest exemplu ca preambul al comentariului de fata, pentru ca poate si trebuie sa fie un punct de referinta atunci cand evaluam stadiul actual al modului de operare al clasei politice romanesti. Raportata la standardele politice romanesti, "experienta Carter" trezeste azi in randul alesilor neamului zambete condescendente sau spasmele unui ras homeric. Asta pentru ca ceea ce ii deosebeste ca regula fundamentala de confratii din democratiile occidentale este inversarea raportului intre interesul public si interesul personal, in favoarea exclusiva a acestuia din urma.


De 17 ani, coruptia este laitmotivul agendei politice interne, dar si al relatiilor internationale ale Romaniei. Este intr-un fel un passe-par-tout ce permite capitalizari politice oriunde si oricand: la nivelul electoratului, in cadrul negocierilor oficiale si neoficiale cu diferite organizatii internationale, ca subiect "spumos" al talk-show-rilor, pentru a creste audienta si implicit profiturile mass-media etc.  Tonalitatile sunt si ele de o varietate impresionanta: promisiuni, rugaminti, amenintari, aluzii sau abordari brutale. Efectul? Nul, amintind de faimoasa zicala conform careia "Cainii latra, caravana trece".


Adevarul, aceasta rarisima resursa a vietii politice romanesti, este ca nimeni, dar absolut nimeni dintre cei aflati la carma statului roman dupa decembrie 1989 nu a vrut "sa ia taurul coruptiei de coarne". Pentru cei mai multi dintre conducatori, "starpirea coruptiei" a fost si a ramas o simpla lozinca politicianista aducatoare de voturi. Pentru altii, inclusiv camarila lor, o reala trecere la actiune ar fi insemnat sinuciderea civica si politica. Cei care insa isi imagineaza ca tema coruptiei la varful clasei politice este "incremenita" in ea insasi se insala amarnic. Coruptia, ca fenomen, a evoluat continuu, practicienii ei dovedind o imensa imaginatie care, aplicata in cauze mai nobile in favoarea interesului public, ar fi ajutat Romania sa se afle azi intr-o pozitie infinit mai buna mai la toate capitolele. Este rezultatul direct al ceea ce am spus de atatea ori ca reprezinta promovarea desantata a intereselor individuale si de grup in detrimentul interesului public, adica al cetateanului de rand. Cand vorbesc despre imaginatia de tip malefic in materie de coruptie ma refer in primul rand la factorii-cheie de masluire a sistemului institutional.


Anatomia coruptiei romanestiPe primul loc in acest inedit clasament se afla "legislatia tip plastilina", care timp de 17 ani a tot fost modelata in asa fel incat sa se "poata fura la lumina zilei cu legea in mana". De obicei se prefera discretia prin implantarea abila a tot felul de paragrafe, note, subsoluri si instructiuni de aplicare specifica a legilor. Au fost insa si cazuri cand prin intermediul ordonantelor de urgenta elaborate de Guvern au fost exonerate juridic intentionat intregi cohorte de evazionisti fiscali. O situatie ce aminteste intre altele de faimoasele actiuni ale pe atunci ministrului de Justitie Valeriu Stoica.


Pe locul doi ca importanta se afla invocarea ad-litteram de "tehnicienii" juridici angajati pe post de scut si sabie impotriva "doamnei cu balanta legata la ochi" (adica Justitia) a prevederilor Cartei drepturilor fundamentale (Charter of Fundamental Rights) a Uniunii Europene pe tema asigurarii sacrosanctei "prezumtii de nevinovatie" a acuzatului. La acest capitol, "asii" mentionati se intrec la modul stahanovist in a gasi cele mai originale lacune interpretative legale menite sa blocheze, sa elimine probele incriminatorii si in final sa-si scoata basma curata clientela. Ca unii parlamentari schimba fara nici un fel de retinere rolul de aparator al interesului public cu cel in favoarea exonerarii juridice a marilor corupti, nu este nici o noutate si nici nu le provoaca acestora angoase de ordin moral.


Sunt convins ca o statistica corecta a cazurilor de coruptie de nivel inalt care ipotetic urmau sa ia drumul spre curtea de justitie ar releva faptul ca au esuat in primul rand pe motive strict de proceduri tehnico-juridice. Iar cele care au trecut de primul nivel au esuat la nivelul superior urmator. Cand in situatii de exceptie lucrurile au luat o intorsatura serioasa, precum in recentul caz ce ocupa spatiile mass-media in aceste zile, se practica tot felul de piruete, iar ca ultim recurs aducerea pe scena presiunilor a "sperietorii CEDO". Iata asadar cum legislatia europeana generata altfel pentru a fi aplicata in "societati democratice normale" devine in Romania un obstacol real pentru combaterea coruptiei la nivelul clasei politice. Situatia aminteste prin absurditatea ei de pretentiile simulacrului aplicarii codului manierelor elegante intr-un bordel politic sui-generis de mana a treia.


Ca grupul coruptilor se foloseste in plan politic de selectia ipocrita à la carte a prevederilor Cartei europene mentionate devine limpede fie doar si amintind ca articolul 25 statueaza obligatii clare cu privire la "asigurarea drepturilor batranilor de a duce o viata in deplina demnitate si independenta". In acest caz, termenul "demnitate" include obligatoriu un standard de viata socio-economic civilizat, si nu unul de minoritate sociala discriminata. Nu cred ca e cazul sa mai demonstrez cam cum este indeplinita azi in Romania prevederea articolului 25 in raport cu elanul, energia si marimea resurselor financiare consumate pentru salvarea coruptilor clasei politice. Chestie de prioritati, cum ar spune unul dintre acestia, doar suntem chiar si la mai bine de 17 ani o tara "in plin proces de edificare a democratiei de tip occidental", nu?


Sabotaj politicPe locul trei al acestui posibil clasament se afla vicierea fundamentala a firavelor incercari de a combate coruptia de nivel inalt prin politizarea acestora. Daca situatia nu ar fi realmente tragica, ca efect asupra interesului public, ar fi de un haz nebun. Astfel, azi asistam la sintagma intens propagata la nivel informal, dar si prin intermediul unora dintre mijloacele de informare in masa, conform careia "nu e drept sa actionati impotriva coruptilor nostri in timp ce va protejati coruptii vostri". De aici si titlul comentariului, intrucat se revendica politic pe fata incalcarea "principiilor democratice la judecarea hotilor". Sigur, mai sunt si nuante, precum "hotii nostri sunt mai putin hoti decat ai vostri sau hotii nostri fura in interes national, ceea ce nu este cazul cu ai vostri", si lista poate continua cu "voi ati furat de-ati rupt mult mai mult, pentru ca ati stat mai mult la guvernare decat noi, asa ca nu aveti nici un drept sa va ocupati de noi" si lista poate continua la nesfarsit. O oglinda fidela a mentalitatii celor care conduc azi destinele tarii.


O parte a "liderilor de opinie" altfel cu pretentii de obiectivitate si tinuta morala nu au mai contenit zilele acestea sa se lanseze in tot felul de analize care de fapt eludau fondul canceros al problemei. Multi, jucand pe partea grupului de interese "vatamat", au folosit formula lui "Daaa, avem o problema, dara€¦" - si de aici acest "dar" devenea centrul de greutate a ceea ce urma - "totul trebuie inteles si redus de fapt la perceptia unei lovituri politice date de adversari etc.". Am parcurs cu real interes observatiile publicului facute via internet la asemenea comentarii. Simple, dure si la obiect cu afirmatii aspre la adresa actiunilor manipulative ale autorilor respectivi.


Toate sintagmele mentionate pun insa un diagnostic grav stadiului actual in care se afla combaterea fenomenului coruptiei din Romania de azi: s-a intrat, folosind un termen medical, intr-o metastaza ce implica riscuri primejdioase pentru interesele nationale. Blocajul politic al ramurii judecatoresti impune o grabnica asanare a acesteia si o reasezare a sistemului partidelor politice extrem de compromise pe plan intern si international.


O ultima sansa istoricaDaca in Romania exista cu adevarat un activism civic necompromis prin alinierea la grupurile de interese ce domina sistemul politic, acum este momentul pentru lansarea unei initiative nationale transpartinice care sa permita venirea la putere cu ocazia viitoarelor alegeri a unei forte politice. O formatiune sau coalitie care sa asigure indepedenta reala a ramurilor puterii si starpirea coruptiei ca fenomen endemic. Cu o platforma electorala simpla, clara si cu obiective precise. Cu exprimarea adeziunii sincere pentru respectarea valorilor democratiei, apararea intereselor celor multi si a unui atasament intransigent pentru ordinea de drept. Un drum dificil, dar nu imposibil. L-au mai parcurs si altii cu succes. Un asemenea demers va primi sprijinul neconditionat al comunitatii democratiilor occidentale si vor provoca aplauze la scena deschisa.
 

In prezent, Romania sufera mai mult ca oricand pe plan international de pe urma "etichetelor" lipite nedrept si uniform pe fruntea tuturor romanilor. In general, in lume nu exista prea multe controverse cu privire la datoria guvernantilor de a actiona rapid pentru corectarea sau eliminarea acestora. Si la acest capitol responsabilii politici romani au ramas corigenti de multa vreme. Reflectia mi-a fost inspirata de reactia informala a unui inalt functionar politic american care fiind informat despre cazul Remes aˆ’ Muresan a conchis: "ce te poti astepta de la o tara (regim politic) unde TOTUL SE CUMPÃ…RÃ… SI SE VINDE". Atat si nimic mai mult.