Martea trecuta a fost ziua lui Adrian Pintea. Spiritul lui a implinit 53 de ani. L-am cunoscut vag. Am schimbat cåteva replici, in treacat, pe terasa restaurantului „La Dud”, unde clasa lui de actorie sarbatorea 10 ani de la absolvirea IATC. Eram cu Cristina, sotia mea, careia Adrian i-a fost indrumator de an. Intåmplarea a fost sa ma gasesc in India, in orasul sfånt Benares, cånd Adrian s-a mutat in nirvana. Cristina m-a rugat sa-i aduc o ofranda. M-am straduit sa respect ritualul hindus, care este foarte complicat. Duminica, pe 10 iunie, m-am trezit la patru dimineata. Barcagiul Gopi m-a luat din dreptul portii Manikaernika, unde se gaseste primul loc cu ruguri funerare, celalalt aflåndu-se la poarta Harischandra. Un cadavru se mistuie in trei ore. Focurile ard ziua si noaptea. Mortii sunt adusi pe nasalii de bambus. Daca esti cremat in Benares, sufletul se elibereaza definitiv din ciclul karmei si atinge moksa, starea de måntuire. In Benares traiesc oameni care isi asteapta moartea in post si rugaciune ani intregi. Vietuiesc in niste camere speciale aflate långa ruguri, si dorm direct pe pardosea. Vacile, pustnicii, femeile insarcinate, cei muscati de cobra si copiii sunt considerati fara cusur si aruncati in fluviu. M-am imbarcat pentru o calatorie pe Gange, impreuna cu calauza Vishu, un flacau din casta brahmanilor, si m-am uitat la ruguri de pe apa.

***

Inainte de muson, Gangele este foarte curat.