Tuturor celor pe care i-am tradat, smintit, dezamagit: le cer iertare.

Ma lepad abia acum, la sfirsitul vietii, de vechile legaturi cu ingerii cazuti ai Securitatii. Semnind un angajament in tinerete, am devenit toata viata un gardian al Partidului ateu, spionind vietile celor iubitori de libertate. Inteleg doar astazi ca, prin turnatorie, am pacatuit impotriva aproapelui. Frica instalata de tancurile sovietice m-a facut sa uit glasul Celui care a spus: „Nu te teme" (Luca 5, 11). Ca toti oamenii aflati „supt vremi", am crezut si eu in vesnicia comunismului. Nu i-am demascat minciuna in miezul sau putred si bolnav. Nu i-am condamnat erezia si nici inumana plasmuire a „omului nou." Ca ales al Domnului, n-am stiut sa predic prin vorbe si prin fapte speranta si curajul. In felul acesta, am semanat indoiala fata de credinta.

Desi crestini venerabili facusera temnita grea pentru impotrivirea fata de bolsevism - din Banat pina in Ucraina si din landul Brandenburgic pina in Vorkuta sau Kamceatka - tineretele mele s-au obisnuit cu trista duplicitate a vietii de preot al Bisericii si colaborator al organelor de Stat. Am acceptat excomunicarea fratelui meu, pr. Calciu-Dumitreasa. M-am scaldat in apele gri-unsuroase ale fatarniciei. Prin ploconeli si ospete manastiresti cu tovarasii din marea nomenclatura, am urcat nestingherit in ierarhie. Romania suferea de foame, iar eu uitam de votul saraciei monahale, participind la congrese ecumenice despre lupta pentru pace. In timpul darimarii lacasurilor de cult am laudat ideologia Internationalei socialiste. Am nesocotit eroismul sfinteniei. Am iubit puterea lumeasca. Am cautat prietenia mai-marilor cetatii. Mi-am spus mereu ca tradarea Evangheliei e indreptatita prin supravietuirea aparatului bisericesc, cu toate cele bune si cele rele. Fara de cuget, am gresit si cer iertare prietenilor si dusmanilor, deopotriva.

Mai stiu, in plus, ca lunga tacere asternuta dupa Revolutie n-a fost de bun augur. In absenta acestei spovedanii publice, ceruta de Didahia apostolilor (4,14), am acceptat santajul politic. O dosariada subterana a intirziat curatirea Bisericii noastre. Coruptia morala si financiara a inflorit. Minciuna a persistat.

In ceasul al 11-lea sintem pesemne datori cu un munte de tacere si un veac de singuratate.

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste