Este secretul lui Polichinelles ca avem probleme mari in agricultura; terenuri foarte faramitate, slaba dotare cu masini si echipamente, sisteme de irigatii ce acopera foarte putin din cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil, o infrastructura de inceput de secol al XX-lea, adica la distanta astronomica de ceea ce intalnim in tarile dezvoltate din Uniune. "Chestiunea rurala", care obseda politicieni si economisti romani (Madgearu, Georgescu-Roegen etc.) in perioada interbelica, persista. Cand afirm ca persista am in vedere si numarul mare de cetateni (peste 35% din populatia tarii) care traiesc in mediul rural; dintre acestia numerosi fiind cei care practica o agricultura de subzistenta.


Contextul schitat mai sus explica de ce mult (circa 40% din 30 de miliarde de euro) din fondurile europene alocate Romaniei pentru perioada 2007-2013 sunt destinate agriculturii (inclusiv subventii directe pentru fermieri), modernizarii rurale in general. Logica utilizarii fondurilor structurale si de coeziune vizeaza clar economia relativ saraca a Romaniei. Dar, asa cum descopera tot mai multi oficiali si cetateni autohtoni, folosirea banilor europeni nu este un dat; exista proceduri de respectat, sunt necesare proiecte temeinic elaborate si, mai ales, trebuie ca administratia publica (centrala si locala) sa-si faca bine treaba.


Auditurile din anul 2007 au revelat, fara exceptie, deficiente majore in punerea la punct a Agentiei pentru plati. Nici logistica necesara (informatizarea sistemului de evidenta) nu este pusa la punct. Si un alt aspect semnalat de media: probleme mari cu cadastrul, cu identificarea celor care sunt eligibili sa primeasca subventii directe. Mai precis, ar exista o supracerere in raport cu numarul celor indreptatiti sa primeasca subventii directe.


Este posibil ca neclaritatile sa fie amplificate si de multele tranzactii care se fac cu terenuri agricole; unele dintre aceste terenuri trec din extravilan in intravilan si, automat, nu ar mai fi destinate utilizarilor agricole. Au loc consolidari de terenuri pentru desfasurarea de agricultura rentabila (la noi media suprafetelor este de circa 2 ha, in timp ce in Uniune pragul de rentabilitate trece de 70 ha), cu capital autohton sau din afara. In aceste conditii, aparitia de informatii confuze si dificultatea pentru functionarea cadastrului nu sunt de neinteles.


Merita sa avem in vedere un aspect care priveste Uniunea, in ansamblu, in privinta fondurilor structurale si de coeziune. In 2006, presa din UE a vorbit cu amanunte despre mari cazuri de fraudare a utilizarii banilor UE destinati subventiilor pentru fermieri. Scandalul a fost mare. O serie de tari (Grecia, Portugalia, Spania, dar si Germania, Franta, Olanda etc.) au fost obligate de Comisie - pentru prima data in istoria Uniunii - sa returneze o parte din sumele primite de fermieri. Mentionez acest episod pentru a intelege de ce teama este cu atat mai mare in cazul unei tari (Romania) care are o administratie publica slaba, care are dificultatile mentionate mai sus in privinta functionarii cadastrului, a agentiei de plati etc. Si cum la coruptie suntem "fruntasi" - cel putin ca perceptie - nu are de ce sa ne surprinda avertismentul primit de la Bruxelles: 25% din aproximativ 450 de milioane de euro pentru subventii este posibil sa nu intre in visteria Romaniei.


Ministrul Dacian Ciolos are o misiune parca imposibila si iar avem nevoie de "ingaduinta" oficialilor de la Bruxelles. Dar chiar daca am beneficia, finalmente, de ea din nou, mingea ramane in terenul nostru. Functionari publici de inalt rang, demnitari care nu onoreaza statutul si mandatul pe care il au aduc deservicii nu numai numelui propriu, dar fac mare rau tarii. Fara competenta si cinste se impiedica rezolvarea "chestiunii rurale" ca si a altor provocari pentru societatea romaneasca.