"Cu o serie reusita de directe, romanul i-a ambutisat boxerului ucrainean toata fata." Propozitia aceasta, pe care domnul Ionescu a citit-o de mai multe ori intr-un ziar de sport, i-a amintit pensionarului ca si el ambutisase ceva timp de trei saptamani, pe cand era elev de liceu si era pus sa aleaga intre culesul porumbului si munca patriotica la fabrica de avioane. Bineinteles ca s-a dus la fabrica de avioane.


Elevul Ionescu a fost repartizat, impreuna cu alti patru colegi, la sectia Operatiuni auxiliare, unde un maistru morocanos i-a inghesuit in jurul unui banc cu menghine, le-a dat cate o bucata de tabla si pe toata durata "vacantei active" i-a invatat cum se face o lingura de supa dintr-o foaie de metal plata. Operatia se chema ambutisaj.


Cand Ionescu i-a spus maica-sii ca, spre deosebire de ceilalti colegi, care munceau la CAP in locul taranilor, el fusese desemnat sa ambutiseze, doamna Ionescu, desi nu stia in ce consta operatiunea, l-a intrebat, mandra ca orice mama care-si vede fiul ajuns in sfarsit intr-un rost important: "Toata ziua, mama?!!". "Toata ziua", a raspuns elevul Ionescu, din clasa a zecea a Liceului pedagogic "Zoia Kosmodemianskaia". Dar nu i-a mai spus ca opt ore fara intrerupere izbea in nestire cu un ciocan bont o bucata de tabla si ca, in final, din ciocaneala asta de sclav avea sa iasa un fel de linguroi, tocmai bun de aruncat la lada cu deseuri.


Tovarase mester, a indraznit sa-l intrebe elevul Ionescu pe nea Gusatu cel vesnic suparat, daa€™ nu se tampeste omul daca bocaneste toata viata cu ciocanul intr-o tabla? Nea Gusatu l-a privit pe elev cu o lucire de bunavointa in ochii sai incercanati, asa cum se uita un tata la neispravitul de fiu-su intr-o zi cu soare, si a zis mai mult ca pentru sine: "Nu, ca la mine sunt trimisi numai aia gata tampiti".


Dupa ce a terminat saptamanile de munca patriotica si a primit adeverinta in care, la rubrica "specificul activitatii", nea Gusatu scrisese cu mana lui neagra si reumatica "anbusitare", Ionescu n-a mai ambutisat nimic niciodata. Fapt care insemna ca invatase ceva absolut nefolositor. Ca i se mancasera cateva saptamani din viata. "De profesie pensionar", cum ii placea domnului Ionescu sa se recomande, acesta avusese o multime de ocupatii, insa nici una cu care sa se mandreasca. Traise din ele. Iar fiindca pe cele mai multe nici nu si le mai amintea, insemna ca fusesera pierdere de vreme. Nu ambutisase doar trei saptamani, ambutisase ani intregi.


Intr-o zi, domnul Ionescu a pus mana pe hartie si pix si a facut o lista cu toate locurile pe unde fusese angajat. Cand a terminat lista, aceasta semana cu aceea pe care i-o scria doamna Ionescu in zilele in care il trimitea cu caruciorul la piata. Furios, domnul Ionescu a mototolit hartia, apoi a netezit-o si iar a mototolit-o, pana cand si-a pierdut complet forma si apoi a aruncat-o la gunoi. In galeata, partial acoperita de tot felul de resturi, bucata care se mai vedea din hartia aia ambutisata marunt, marunt semana perfect cu lingura de supa atarnata deasupra chiuvetei.