A fost odata ca niciodata o bucata de lemn, care-a prins viata imediat ce papusarul a cioplit-o frumos. Din pasiunea sufletului sau s-a nascut o papusa, apoi inca una, si inca una, si mii si mii de jucarii insufletite de talentul manuitorului.     Teatrul de papusi inca mai traieste, desi marionetele ar putea fi considerate desuete in ziua de azi, in fata tehnologiei incredibil de avansate. Traieste peste tot, acolo unde exista oameni mari cu suflet de copil care nu lasa sa se piarda arta aceasta in care, asa cum spunea cineva, "toate limbajele teatrale converg intr-o forma intensa si esentiala, in care marioneta insasi este o sinteza a actorului, centrata mai mult pe aluzia miscarii decat pe exasperarea sa (...)".  Fuga. "Le petit Theatre en Bois"  - Micul teatru in lemn, ar fi in traducere - , o companie fondata in 1996 de doi romani stabiliti in Canada: Marcelina Jugureanu si Florentin Duse (licentiati in Arte). Au fugit din Romania si s-au eliberat de frustrarile comuniste, prima data in Ungaria, in noiembrie 1989, fara sa stie, evident, ce urma sa vie o luna mai tarziu. De la vecinii nostri maghiari voiau sa ia drumul Canadei. "Dar a venit revolutia si m-am intors foarte increzator in Romania", spune Florentin Duse. "In a€™91 ni s-a nascut fata, Lavinia... Cand n-am mai vazut capatul tunelului, am facut cerere de emigrare...". Asadar, din 1995, cei doi papusari traiesc in Canada.     Florentin povesteste cum a facut cunostinta cu lumea teatrului de papusi, pe care o considera, la vremea respectiva, o zona marginala a Teatrului. "Prin Marcelina, am patruns si eu in aceasta lume. Ea si-a inceput ucenicia la Tandarica, cu doi din greii teatrului de papusi: Valeriu Simion si Liviu Berehoi. Pe urma si-a facut studiile universitare la Academia de Teatru si Film, sectia de marionete... Si, in tot timpul asta, pana am plecat, a jucat la Tandarica. Eu am fost actor, promotia 1983, la clasa profesorului Octavian Cotescu". A inteles repede ca papusa are posibilitati uriase. A colaborat cu Teatrul Tandarica si a fost lector universitar la Academia de Teatru si Film, sectia Marionete, unde a asistat-o pe Brandusa Zaita Silvestru. Cu papusile lor, au participat in cadrul unor festivaluri de gen organizate in Canada, Franta sau Germania. In Canada joaca pentru publicul obisnuit, roman sau nu. "Totul e diferit aici. Am produs cinci spectacole. Am construit marionete, decor... Marcelina a scris spectacolele... Am facut impreuna scenografia, regia... Cand jucam facem tot: transportam, montam, demontam lumini, sunet, regie tehnica... In plus, trebuie sa vindem noi insine spectacolele... Intrebarea care se pune insa e: poti sa fii bun in toate ? Eu unul am o mare indoiala... Si deci intregul nu poate fi de aceeasi calitate ca atunci cand lucrezi cu o echipa in care fiecare da ce poate mai bun in specialitatea lui... Dar marea diferenta ar fi ca aici traditia teatrului de papusi si marionete a inceput «ieri»..."     Ambulanti. Ar costa milioane sa intretina o cladire proprie. Astfel, cei doi se deplaseaza acolo unde gasesc un client care plateste. Guvernul i-a ajutat cu o subventie in primul an de functionare si au avut dreptul la un imprumut din care au cumparat echipamentul profesional necesar. "Nu, n-a fost usor si nici nu este...". Doi romani si 40 de papusi de lemn stau pe pamant canadian si ii bucura, din cand in cand, la Beauharnois, pe toti cei care mai cred in vise de copil. Papusile, cele mai multe din lemn de tei, au locuit toate intr-o camera a celor doi artisi, pana mai ieri. "Asta vara am golit-o si a stat acolo prietenul nostru, Max, venit din Romania intr-o vizita de o luna si jumatate. De atunci, o numim camera lui Max. Si nu stiu daca decorurile si marionetele se vor mai intoarce acolo...".