S-a discutat mult in ultimele zile daca Televiziunea romana trebuia sau nu sa difuzeze filmul produs si regizat de DNA, institutie care cheltuieste miliarde de lei de la buget pentru a fi un soi de Studioul Alexandru Sahia al Romaniei lui 2007. Varati ca musca in ciorba acestei controverse, multi au sustinut ca orice alt gazetar ar fi procedat asemenea Rodicai Culcer, sefa Departamentului Stiri al TVR. Jurnalisti cu experienta, cum ar fi, de pilda, Cristian Tudor Popescu, n-au obiectat impotriva difuzarii acestei casete pe postul public de televiziune, ci fata de felul in care a fost infatisata publicului larg. In aceste conditii, filmul prezentat la TVR nu e rezultatul unei investigatii realizate de reporterii Rodicai Culcer, cu camera ascunsa, ci un document ce s-ar putea intitula: Una dintre piesele prin care DNA ii acuza de coruptie pe Decebal Traian Remes si pe Ioan Avram Muresan.


Filmul trebuia dat la TVR in clipa cand redactia a intrat in posesia sa. Din acest punct de vedere nu mai incape discutie. Oricare dintre noi - inclusiv subsemnatul - am fi decis difuzarea. Numai ca regimul sau n-ar fi fost cel de material de executie publica a lui Ioan Avram Muresan si Decebal Traian Remes, ci de lovitura de presa.


Ceva in genul: Am pus mana pe un document senzational! Imaginile trebuiau difuzate impreuna cu precizarea: Proba din dosar sau Proba-cheie din dosarul demnitarilor.
Si daca ar fi fost un material realizat de reporterii DEI in chip obligatoriu, TVR trebuia sa difuzeze si reactia celor acuzati. E o regula de fier si la OTV, d-apoi la TVR!


Cu atat mai mult se impuneau astfel de masuri, cu cat postul public de televiziune trebuie sa evite implicarea de o parte sau de cealalta a bataliei dintre Palate. Si daca Rodica Culcer n-ar fi avut faima de tulusa a lui Traian Basescu, difuzarea filmului asa cum a facut-o TVR, sub semnul executiilor publice prin televiziunea de stat, tipice regimurilor dictatoriale, ar fi fost interpretata ca situarea institutiei din Dorobanti de partea lui Traian Basescu in batalia acestuia impotriva Guvernului Tariceanu.


Prezentarea filmului drept ceea ce era - ca piesa de la dosarul aflat la DNA - se impunea si dintr-o minima prudenta gazetareasca.


Oricine a lucrat in presa postdecembrista stie ca redactiile sunt asaltate de dosare, documente, filmulete. Inainte de a le tipari sau difuza, conducerile publicatiilor verifica daca nu cumva e vorba despre o intoxicare. In astfel de situatii, daca redactorii sunt gata sa riste, directorii, care au responsabilitatea prestigiului necesar al publicatiei, sunt mult mai prudenti. Ei stiu ce riscuri enorme si-ar asuma tiparind sau difuzand un material ale carui date n-au fost verificate de reporteri ca fiind ale redactiei.

De aceea, ei apeleaza la precizari cum ar fi: Proba din dosar, Fragment din Rechizitoriu. Din perspectiva acestor reguli sa ne asezam in postura Rodicai Culcer. Sefa DEI nu e un incepator intr-ale presei si cu atat mai mult nu e o sinucigasa. Cariera de pana acum da curs mai degraba unei ambitii de politician decat unui talent de ziarist.


Aceeasi cariera dezvaluie ca domnia sa e genul de condeier care moare sa fie sef si nu simplu gazetar, oricat de faimos. Sub acest aspect s-a zbatut sa ajunga sefa peste DEI. Dar nu numai atat, s-a dat de ceasul mortii sa-si pastreze acest post care-i da putere si bani. A avut probleme cu fostul presedinte al TVR. Are probleme si cu noul presedinte. A scapat cu greu din scandalul iscat de refuzul de a-i da drept la replica lui Ion Iliescu. In aceste conditii, e pusa in fata deciziei de a difuza un film care nu e realizat de colaboratorii sai si care n-a fost verificat, pentru ca, intre noi fie vorba, era practic imposibil sa verifici daca nu e un trucaj. Stie ca filmul a fost realizat de DNA.


Poti avea incredere insa in DNA? O incredere atat de mare incat sa-ti asumi un film despre care cei de la DNA pretind ca e autentic? Si daca e o intoxicare? Si daca se urmareste compromiterea ta? E practic imposibil ca o persoana atat de crancen doritoare a-si pastra postul de sef al DEI sa nu si le fi pus. Si pentru ca nici un gazetar din lume n-ar fi rezistat tentatiei de a le difuza, si-ar fi luat minima masura de precautie prin precizarea ca e o piesa dintr-un dosar de la DNA.


N-ar fi insemnat dezvaluirea surselor, cum incearca sa ne prosteasca Rodica Culcer. Dezvaluirea sursei inseamna sa spui cum ai intrat in posesia filmului si nu sa treci pe ecran semnificatia materialului. La o adica, daca imaginile se dovedeau false, Rodica Culcer ar fi replicat ca TVR nu si le-a asumat. Rodica Culcer a procedat insa pe dos. A difuzat filmul fara o minima prudenta. Asta inseamna ca a fost sigura ca cel care i-a dat caseta nu poate sa-i intinda o cursa. Acel cineva nu putea fi decat Traian Basescu. Pai, cum sa-i intinda Traian Basescu o cursa Rodicai Culcer, tulusa sa de la DEI? Ar fi insemnat sa-si sacrifice unul dintre pionii importanti in batalia sa pentru a pune mana pe puterea deplina!