La Peles, ghidul grupului de care ma lipisem, fiindca nu era voie sa bantui de capul meu prin castel si nici turist strain cu insotitor nu eram, a tinut sa ne atraga atentia asupra unui veceu pentru barbati pitit sub scara din imediata vecinatate a bibliotecii. Era vadit ca omul isi pregatea replica de succes, ca un actor de varieteu care speculeaza rumoarea prietenoasa a salii... Iar aici, a zis el, la iesirea din biblioteca, e locul unde pana si regii se duc neinsotiti!


Nu numai ca toata lumea a ras, mai mult decat s-ar fi cuvenit la o gluma pe cat de veche, pe atat de nelalocul ei, dar cativa insi au insistat sa vada cum e pe dinauntru o toaleta regala. Ca sa aiba, au zis ei, ce povesti acasa. De fapt, ce ne arata ghidul era micul grup sanitar al bibliotecii. Baile se gaseau in alta parte a cladirii si nu interesau traseul vizitabil. Macar atata bun-simt avusesera cei care-i confiscasera regelui proprietatile, sa nu-i dea populimii ocazia sa-si bage nasul in intimitatile suveranului.  Ghidul, care a primit aplauzele la cea de-a doua fraza dintr-un repertoriu restrans, dar sigur, m-a intrebat: Dumneata nu vrei sa te simti nitel rege? Vazuse ca n-am ras cand l-a invitat pe un barbat burtos si nadusit sa intre si sa se "introneze", daca simtea nevoia, si a repetat intrebarea. Chiar nu vrei? Dansul nu e cu noi, a zis o femeie din imediata lui apropiere.  Demascandu-ma, s-a lipit de ghid ca si cum cauta protectie.


Un ins care nu se veseleste, cand toti au un motiv sa se simta bine, e suspect. M-am nascut suspect. Nu fac risipa de sentimente. Nu rad si nu plang  impreuna cu niste necunoscuti. Si in nici un caz in vecinatatea unei toalete. Nu sunt regalist. Nu trebuie sa fii neaparat regalist ca sa faci diferenta dintre o biblioteca de mare senior si un closet ascuns sub o scara. Cine nu simte nici o emotie intr-o bibioteca avand ceva dintr-un templu si dintr-o cancelarie academica, dar se descatuseaza afectiv la vederea unei privati, trebuie sa se caute la un medic. Ceva inauntrul lui nu a depasit stadiul curiozitatii si al extazelor fecaloide. E adevarat ca toti oamenii, care ne sunt superiori, folosesc toaleta in acelasi chip ca orice nerod, totusi chiar faptul ca nerodul se multumeste cu privata din fundul gradini ori se reculege la repezeala intre buruieni, iar regele cladeste cabinete de toaleta, care pot fi vizitate cu evlavii de muzeu pentru inalta idee de confort trupesc, dar si spiritual ce-o impun, trebuie sa ne puna pe ganduri. Nici la  defecatie nu suntem egali! La toaleta, imparatul tot la cele imparatesti cugeta, pe cand marlanul, tot ce scoate din fund, aia scoate si din cap.