Telejustitia Romanicii

Contagiate de boala prezidentiala a intoarcerii la popor, institutiile statului implicate in difuzarea filmului "horror", cu Ioan Muresan in rolul lui Tano Carridi si Traian Decebal Remes in rolul baciului morosan, s-au hotarat sa intoarca la popor si justitia.


In locul comisiei speciale, suspendate printr-o ordonanta mai stramba decat legea-mama, undeva, cineva a decis sa fie consultat norodul cu privire la savarsirea infractiunilor de catre membrii Guvernului aflati in exercitiul functiei. Asa s-a ajuns ca o proba extrem de importanta dintr-un dosar penal, aflat in faza de urmarire penala, adica in faza nepublica a procesului, sa aterizeze pe neanuntate in studioul televiziunii nationale si de aici pe micile ecrane. Si ceea ce nu li se permite avocatilor li s-a permis platitorilor de abonament tv: vizionarea unor inregistrari audio-video provenite dintr-un dosar al DNA. Carevasazica, de acum incolo, verdictele judiciare vor fi date de popor, deoarece cineva a gandit ca  magistratii neaosi trebuie supliniti de marea masa a juratilor cu vocatie electorala. Fiindca, s-a avut calitatea lor de votanti si nu vreo pregatire juridica. In cazul ministrilor, propun ca pentru avizarea inceperii urmaririi penale sa se organizeze referendumuri, dupa publicarea in mass-media a actelor premergatoare. Oricum, e o solutie mai constitutionala (sic !) decat comisia speciala de pe langa Presedintie. O comisie regandita de actualul guvern in spirit jurnalistic si nu juridic. Caci, "argumentele de fapt si de drept" ale Presedintelui-judecator (!!) "se aduc, de indata, la cunostinta publica". Iar "cererea Presedintelui Romaniei (...) se comunica imediat de catre Administratia Prezidentiala mijloacelor de informare in masa". Cat despre scoaterea celor cinci magistrati din sfera autoritatii judecatoresti si trecerea lor in puterea executiva nici n-are rost sa mai vorbim. Mutare neconstitutionala sadea.


Din pacate, maniera aceasta extrem de originala in care este conceputa, de la o vreme, telejustitia eludeaza scopul procesului penal, si anume aflarea adevarului judiciar. Ca fost procuror, nu pot decat sa ma revolt cand vad ca unele anchete se desfasoara intr-o transparenta totala ("cazul Elodia", de pilda) prin prezentarea probelor, a  pistelor si-a ipotezelor de lucru in direct, la ore de maxima audienta. Se creeaza astfel o presiune mediatica fantastica, iar suspectii isi pot adapta miscarile in raport de aceste informatii. Reconstituirea si recunoasterea de obiecte sau persoane sunt anulate din start si totul curge spre dosare cu AN (autor necunoscut). Parerea procurorului, chiar si exprimata public nu are nici o valoare probatorie, nu e suficienta pentru probarea vinovatiei cuiva, caci, ceea ce conteaza este constructia juridica legala si nu discursul televistic. Mai mult, unii anchetatori pot claca emotional si pana la eroarea judiciara e doar un pas. O ancheta judiciara se bazeaza, in primul rand, pe elementul surpriza, or publicitatea facuta in jurul povestilor penale va compromite scopul procesului. Cei care au de pierdut sunt, in principal, procurorii. Si in secundar, ideea de justitie. Dreptul la imagine al persoanelor etichetate in public ca fiind "criminali" sau "escroci", in afara unor hotarari definitive de condamnare, este incalcat grosolan. Procesul apare ca unul inechitabil, iar "infractorii" au toate sansele sa scape de raspunderea penala, inclusiv prin obligarea statului roman la daune morale de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Cum, de altfel, s-a intamplat bunaoara cu Franta, ai caror demnitari au intervenit public, prin declaratii vizand cateva persoane deduse judecatii si carora le-au prejudiciat interesele.


Dreptul constitutional la informare a opiniei publice intra in coliziune cu interesul public ¤ constand in condamnarea persoanelor vinovate, iar prezumtia de nevinovatie umbla cu capul spart pe canalele de stiri. Fara o solida cultura a probei si cu o deontologie profesionala discutabila, magistratii care aleg televizorul in detrimentul salii de judecata sau a biroului, isi "torpileaza" propria munca. Din linsarea mediatica a persoanelor cercetate penal nu va iesi  niciodata o hotarare judecatoreasca in stare sa raspunda nevoii de adevar judiciar si de echilibru social, ci o mascarada juridica, pusa in scena, cu perversitate, de oamenii politici. De asemenea, sunt descurajati si alungati denuntatorii de buna-credinta, speriati de aruncarea lor in gura, deloc toleranta, a opiniei publice. Transformati in niste borfasi ordinari de o parte a jurnalistilor, teledenuntatorii vor culege numai dispret si ostilitate. Si daca denuntatori nu sunt, ioc coruptie! Usor, usor, Romania a devenit un fel de apendice al presei scrise si vorbite, o TeleRomanica atarnand de buricul presedintelui de la Cotroceni.


PS. O precizare in legatura cu afirmatia procurorului-sef al DNA, potrivit caruia ministrul Remes putea fi perchezitionat si retinut in momentul primirii plicului, urmand ca apoi sa se sesizeze comisia speciala de pe langa Presedintie pentru avizarea inceperii urmaririi penale. Acest punct de vedere sustinut public si de fostul ministru al Justitiei Rodica Stanoiu fractureaza in mod regretabil logica juridica, fiindca, fara a primi calitatea de invinuit, retinerea unei persoane nu este posibila. Iar invinuirea presupune, in prealabil, inceperea urmaririi penale...

---

Despre autor: