Zilele acestea s-a vorbit foarte mult despre faptul ca stacheta e atat de jos in Romania incat si la cel mai inalt nivel mita se da sub forma de caltabosi. Nu-i chiar asa. In vremuri nu de mult apuse, tot la nivel inalt, spaga arata cam la fel. Un pachet de carne, un cartus de Kent ori o sticla de whisky. Si era primita, iar treaba rezolvata. Insa cand afacerile se impleteau cu spionajul, asa cum veti vedea mai jos, povestile deveneau chiar palpitante. Atat de „palpitante” incat conducatorii din Romania au fost pusi pe ganduri de intreaga tevatura si au ordonat distrugerea dosarelor informatorilor membri de partid, pentru ca emotiile posteritatii sa nu fie incercate fara rost. In acele vremuri nu era DNA sa filmeze si sa asculte. Chiar daca de inregistrari se ocupa temuta Securitate, care era ceva mai atenta cu probele, multe dintre acestea au ajuns si pana la noi.

Ceausescu a pus sinuciderea medicului personal pe seama Securitatii

In primavara anului 1973, ministrul de Int erne, Ion Stanescu, a fost inlocuit cu Emil Bobu. Rocada s-a petrecut dupa o sedinta fulger condusa chiar de Ceausescu, care a acuzat ofiteri din cadrul Internelor ca au vandut informatii privind boala lui unei puteri staine. Nu se stie cu precizie daca in respectiva sedinta Ceausescu a dat si nume. Clar este faptul ca el era speriat de moarte. Drept dovada, gardienii din fata biroului in care se desfasura sedinta nu mai faceau parte din MI, ci din cadrul armatei. Faptul era fara precedent si dovedea ori ca la nivel inalt se petrecea cu adevarat ceva grav, ori ca paranoia dictatorului incepuse sa dea pe-afara. Toata povestea pornise de la sinuciderea lui Avram Sacter, medicul personal al lui Ceausescu, in imprejurari care nu au fost pe deplin elucidate nici pana in prezent, iar faptul ca liderul de la Bucuresti a rostit in respectiva sedinta cuvintele „tradare”, „tradatori” arata ca el a pus sinuciderea doctorului pe seama Ministerului de Interne, din care face parte si Securitatea. Cu alte cuvinte, in opinia lui Ceausescu, doctorul fusese terorizat. Insa, lucrurile au intrat destul de repede pe fagasul lor normal. Una dintre primele sarcini pe care noul ministru de Interne Emil Bobu le-a trasat Directiei de Informatii Externe (spionajul romanesc) a fost procurarea din strainatate a unei palarii de vanatoare cu totul speciale.

Dosarele, distruse pentru stergerea urmelor

Importanta misiune nu a fost incredintata oricui, ci chiar generalului Gheorghe Marcu, al treilea pe linie ierarhica in spionajul romanesc. Ca sa vedeti ca nu fistecine putea cumpara din Occident o asa podoaba pentru Bobu. Nu radeti! Chestiunea a fost atat de importanta incat, la ancheta din 1978 pricinuita de fuga lui Pacepa, marturia lui Marcu despre palarie a fost consemnata in documente strict secrete. „Prima palarie cumparata - declara ditamai generalul - nu l-a satisfacut pe tovarasul Bobu si a trebuit sa-i cumpar alta”.Dar, sa trecem la chestiuni ceva mai serioase. Una dintre primele decizii luate de catre Emil Bobu in calitate de ministru de Interne a fost distrugerea mapelor individuale din dosarele de informatori ale membrilor de partid care au colaborat cu Directia de Informatii Externe. Mai multi cercetatori ai arhivelor Securitatii, printre care se numara si Mihai Pelin, au spus ca masura lui Bobu ar fi urmare a faptului ca regimul realiza ca nu va dura vesnic, motiv pentru care dorea sa transmita posteritatii cat mai putine informatii despre mizerii si ticalosii. Se poate. Insa, la fel de plauzibila e si varianta ca, sub un motiv sau altul, s-a pus la cale stergerea urmelor unor afaceri veroase, in care erau amestecati de-a valma informatori din randurile partidului, ofiteri de Securitate din centrala cu sediul in strada Batistei si spioni din cadrul rezidentelor.

Operatiunea “Blana de urs” - bani pentru vilele securistilor

O asemenea afacere e cea cu blanuri de urs.