A renuntat la meseria pentru care se pregatise, cea de arhitect, pentru muzica in a€™87. Un an mai tarziu s-a alaturat celor de la Holograf. Mugurel Vrabete a implinit ieri 52 de ani.


"Am facut dintr-un hobby o meseriea€¦""Ca aproape intotdeauna, mi-am sarbatorit ziua prin munca. Am avut un spectacol la Targu-Jiu. A mai trecut un an si ma bucur ca a trecut cu bine.


In lumea muzicii am intrat de pe vremea cand eram in scoala. Am fost, ca multa lumea in acea perioada, vrajit de muzica noua care aparuse in anii a€™60 si mi-am dorit sa cant cu mult inainte de a putea face acest lucru. La un moment dat am avut o chitara, am inceput sa cant cu niste prieteni, dupa care cu niste oameni ceva mai experimentati. Am facut o mica scoala de muzica, apoi alta trupa si tot asa lucrurile s-au aglomerat. A venit si momentul in care am luat o decizie care atunci parea foarte hazardata. In a€™87, terminasem facultatea, incepusem sa lucrez si m-am decis sa ma apuc numai de muzica. Am devenit liber-profesionist, ceea ce atunci parea ceva ingrozitor. Acum este un lucru normal. De atunci, muzica a reprezentat cu siguranta, profesia mea.


Nu cred ca exista genuri de muzica sufocate. Noi avem o perceptie un pic gresita. Se merge pe ideea ca orice gen nou aparut le va distruge pe celelalte. Nu este adevarat! Asa cum exista spectatori si pentru Festivalul "George Enescu", asa cum exista spectatori si pentru hip-hop, intotdeauna va exista un segment de public pentru orice gen de muzica. Nu cred ca melodicitatea si muzica conventionala va disparea.


Sunt un om nororcos pentru ca am avut parte de trei lucruri foarte importante in viata unui om. In primul rand, am fost inzestrat cu un trup sanatos, ceea ce mi-a permis sa fac multe lucruri. Al doilea, am avut norocul mai rar de a-ti face dintr-un hobby o meserie, de a trai din ceea ce iti face placere. Nu in ultimul rand, direct sau indirect, am calatorit foarte mult si am vazut mare parte din aceasta lume.


Ma felicit ca am avut intotdeauna o atitudine moderata si ca nu mi-am stricat niciodata prietenia si relatia cu colegii de breasla. Nu m-a impins invidia sau dezamagirea sa fac gesturi pe care le-as fi regretat ulterior. Imi reprosez ca la varsta foarte tanara la care am inceput sa cant nu am fost mult mai determinat sa fac pasi mai mari si mai repezi.


Pentru cineva care isi duce viata intr-un mod dinamic, in afara de schimbarile fizice inerente pe care nu ai cum sa le impiedici, senzatia mea este ca mintea, dorintele si aspiratiile se schimba destul de putin o data cu trecerea timpului.  Muzica mi-a adus foarte multe satisafctii interioare, nu neaparat cele legate de imagine, de bani. Daca as putea sa schimb ceva din trecut, probabil ca as schimba ceva din greselile pe care le-am facut in viata personala."