Ion Cristoiu va lansa in curand "Lumea vazuta de un roman rupt in fund - volumul 2".Jurnalul National va prezinta in premiera un fragment din acest volum.  Poate si pentru ca momentul se voia istoric - semnarea Tratatului roma­no-rus - in calato­ria din 2003 a fost ales pentru noi, jurnalistii Grupului de presa, un hotel faimos din Moscova: Rossia. Un imobil tipic rusesc in ambitia de-a fi cel mai lung si cel mai lat (nu cel mai inalt, cu asa ceva se ocupa americanii!), trantit langa Piata Rosie. Are aproape 4.000 de camere si, lucru unic la un hotel din universul cunoscut de om, mai multe re­ceptii, corespun­zand celor patru puncte cardinale. Toate ghidurile consacrate Mos­covei (cate gasesti intr-o alta limba decat rusa) destainuie ca in anii a€™70 Rossia intrase in Cartea re­cor­durilor drept cel mai mare hotel din lume. Acum, in noul mi­leniu, desi a pierdut titlul de cel mai mare din lume, hotelul a ra­mas, totusi, cu titlul de cel mai mare din Europa. Se spune ca Ros­sia va fi daramat pentru a se ridica in locu-i un alt hotel. Si cum rusii nu se lasa intrecuti cu una cu doua, noul hotel va fi Cel mai mare din lume. Rossia e de pe vre­mea ilustrului Leonid Brej­nev. Aici erau cazati oaspetii de seama din tarile socialiste, dar si stabii din republicile imensei URSS.   Doctori docenti in propaganda Ca toate fostele institutii so­vie­tice, Hotel Rossia s-a straduit sa se adapteze la capitalismul, care a lovit Rusia mai ceva decat in urma cu un veac Vifornita Razboiului Civil. Pe masuta din camera ma asteapta, nerabdator sa-l citesc, un pliant profund marcat de grija de a face economie de hartie. E binecuvantat de o pre­fata a Directorului General. Bi­necunoscuta scrisorica adre­sata de Manager clientului, des­pre care crede - din motive care-mi scapa - ca, odata intrat in ca­me­ra, se va grabi s-o parcurga. Dupa ce ne multumeste, pentru ca am ales Rossia (presupunand, desigur, ca n-o s-o stergem fara sa platim), numitul U.A. Alekseev ne binedispune avant la lettre vor­bindu-ne despre confortul occidental de care ne vom bucura pe tot parcursul sederii noastre. Dintre toate smecheriile capitaliste, a prins la rusi, de minune, cea cu publicitatea. Nici n-a fost prea greu. La o adica, publicitatea e un fel de propaganda. Un domeniu in care, de la Lenin incoace, rusii sunt doctori docenti. O propagan­da mai vesela, mai desteapta si chiar mai placuta decat cea dedi­cata planurilor cincinale, dar, ma rog, tot propaganda. Ce urmarea propaganda? Sa te convinga ca socialismul e cea mai buna dintre oranduiri. Ce urmareste publicitatea? Sa te convinga ca detergentul X e cel mai bun dintre de­tergenti. M-am incredintat de asta citind pliantul tiribombistic de la Hotel Rossia. In drum spre Leningrad, formatorii de opinie din jurul meu pusesera de un chef strasnic. Profitand de asta, am scos pliantul din servieta (il lua­sem din camera, dand curs principiului, tot ce gasesc nebatut in cuie se insuseste) si l-am citit din scoarta-n scoarta. N-am regasit nici macar un centimetru patrat din cele traite de mine in realitate cat timp am stat la Rossia. Asa cum, indiscutabil, cititorul sovie­tic nu regasea in romanele Ga­linei Nikolaevna nici macar o vir­gula din viata pe care o traia.   Grafia latina, o problema Cu cele 4.000 de camere ale sale, cu cele patru receptii, cu cla­direa sa, cea mai mare cladire de hotel din Europa, Rossia a ramas, totusi, un soi de gubernie a uria­sului imperiu bolsevic. Desi trag aici si turisti occidentali, nu poti scapa o clipa de sentimentul ca ai drept colegi de hotel, de culoar, de breakfast si de lobby, insi veniti la Moscova din imensele, insondabilele departari ale Uniunii Sovietice, pentru a da raportul sau pentru a cumpara un primus. Receptia te pune de la inceput in fata unui examen decisiv: sa astepti fara a te enerva si, mai ales, fara a declara solemn ca n-o sa mai tragi in viata ta la Ho­tel Rossia. Nici acum, la un deceniu si ceva de la caderea comunismului, fetele nu pricep grafia latina de pe pa­sapoartele de dincolo de Vistula. Si chiar daca ar intelege-o, tot nu s-ar grabi, deoarece in Rusia graba strica nu numai treaba, dar si visarea.   Hatar rusesc la plata hotelului Ambasada noastra s-a batut la baioneta pentru a ne obtine o fa­cilitate: de a avea camerele re­par­tizate inainte de a ne infatisa la receptie si de a plati abia la plecare. In Occident, asta e o normalitate. La rusi, e un hatar. Ce se face, probabil, doar presedinte­lui George W. Bush, daca nu cum­va fetele vor citi in pasaport Buss si vor incepe sa-si dea coate si sa chicoteasca, pentru ca unuia i se spune Autobuz. Drept urmare, ni se da camera abia dupa ce ne plecam indelung, la piciorusele lor, cu pasaportul in mana si cu banii pregatiti (in ruble, alta dandana!) pentru cele doua nopti cat vom locui aici, hotelul impunand plata inainte, ca la curve. Ope­ra­tiunea dureaza, pentru fiecare dintre noi, nici mai mult, nici mai pu­tin decat o jumatate de ora. Mai intai, pentru ca fetele studiaza pasaportul fila cu fila, vadind fata de acesta o curiozitate vesela, de parca ar fi o placheta de versuri licentioase. Apoi, pentru ca ele se intrerup in dese randuri din lectura datelor tale personale pentru a da telefoane, a raspunde chemarilor sefei sau, de cele mai multe ori, pentru a proba o pe­reche de ciorapi tocmai atunci adusi si oferiti spre vanzare, pe sub mana, de un ins cu infatisare de spargator de domicilii.