Departe, departe in largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limÂpede precum cel mai curat cristal, si asa de adanca, incat niciodata vreo anÂcoÂra nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui nenumarate turn
Departe, departe in largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limÂpede precum cel mai curat cristal, si asa de adanca, incat niciodata vreo anÂcoÂra nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui nenumarate turnuri de biserici uÂneÂÂle peste altele, ca sa poti ajunge din fund pana la suprafata apei. Asa isi incepe Hans Christian Andersen o minunata poveste, poate una dintre cele mai frumoase povesti ale lumii: "Mica sirena". Stiti dumneavoastra, povestea fetei aceleia care n-avea piÂcioare, deoarece trupsorul ei se sfarÂsea printr-o coada de peste. ExisÂta un moment extraordinar al povesÂtii, pe care desigur il stiti. Acela cand sirena vrea sa aiba si ea picioare si se duce la vrajitoare. "Indata coada ta o sa se subtieze si o sa se desfaÂca in doua, in ceea ce numesc oaÂmeÂnii «frumoase picioare». (...) Toata luÂmea se va minuna de frumusetea ta, vei pastra mersul tau usor si lin, dar fiecare pas te va sangera si iti va priÂciÂnui dureri, ca si cum ai calca pe varfuri de ace." Nu intereseaza acum poÂvesÂtea in sine, nu faceti analogii pripiÂte. Ci fragmentul cu pricina. AnÂderÂsen a primit putina educatie, era un copil foarte sensibil si complexat din cauza inaltimii sale. Dupa moarÂtea tatalui sau a fost obligat sa luÂcreÂze drept croitor si lucrator intr-o fabriÂca de tigari. La varsta de 14 ani si-a inceÂput cariera de cantaret, dansator si acÂtor. De cate ori in viata nu o fi calÂcat pe varfuri de ace? "De ce se tem copiii?" este tema de astazi a ruÂbricii "Lumea coÂpiiÂÂÂlor". Una dintre temeri ar putea fi aceea ca, mai tarziu, viata le-ar putea oferi nuÂmai cioburi. Pe care, uneori, pana si DumÂnezeu calÂca, in timp ce oÂmeÂÂnirea isi conÂtinua mersul in coada de peste.
Despre autor:
