Ceea ce m-a uimit dintotdeauna la magazinele din strainatate si ce simt ca lipseste aproape in totalitate la noi este grija pentru detaliu: ma gindesc la vitrine sclipitoare, la ambalaje elegante si la pachete de cadou care iti taie respiratia. Cultul pentru estetic se regaseste in orice amanunt, cumparatorul este asteptat si rasfatat cu „exact ceea ce isi doreste sa vada".

Am facut un experiment la Paris: timp de o luna, tot ce am cumparat, de la farduri, haine, rame de fotografii pina la magnete de frigider si tacimuri, ceream sa fie impachetat de cadou. Ceea ce a rezultat, bineinteles, intr-o valiza plina de pachete colorate, perfecte, pe care odata ajunsa acasa nu le-am aruncat. Oricit de provincial pare, am pastrat zeci de pungi si ambalaje, funde, cutii etc. Printre ambalajele pe care nu le arunc niciodata sint citeva cutii Hermès, si numai cu putin timp in urma am aflat ca slabiciunea mea pentru aceste obiecte nu este nici pe departe una iesita din comun. Am citit de curind un articol despre aceste ambalaje mitice, care se pare ca sint mult mai rivnite decit oricare dintre creatiile Casei Hermès. Mai mult de 2,5 milioane de astfel de cutii portocalii - disponibile in aproximativ 700 de marimi si forme - parasesc anual cele 293 de magazine si puncte de vinzare Hermès din lume. In ultimii 50 de ani, mai mult de 4.000 km de panglica (la fel de celebra) maro cu simbolul Casei Hermès au fost infasurate in jurul cutiilor legendare. Forma si culoarea ambalajelor Hermès fascineaza mai multi oameni decit as fi crezut. In Tokyo, magazinul Hermès realizat de Renzo Piano are forma unui urias astfel de pachet portocaliu legat cu panglica maro. Mai mult, cind mergeam prin magazinele vintage de la Londra, am vazut intr-o vitrina o cutie Hermès (goala!) expusa spre vinzare. Ceea ce inseamna ca, dincolo de faptul ca mai exista si alti oameni care pastreaza cutii si ambalaje, exista unii care sint dispusi chiar sa le cumpere ca atare. Pot numai sa ma inchin in fata creatorilor ambalajelor care au facut asta din oameni!