Sapte ani. Atata vreme a trecut de la ultima prezenta a nationalei Romaniei la un turneu final. Pe atunci, contabilizam din doi in doi ani iesirile in lumea buna a fotbalului, unde ne-am aflat un deceniu intreg, singura sincopa inregistrandu-se in 19
Sapte ani. Atata vreme a trecut de la ultima prezenta a nationalei Romaniei la un turneu final. Pe atunci, contabilizam din doi in doi ani iesirile in lumea buna a fotbalului, unde ne-am aflat un deceniu intreg, singura sincopa inregistrandu-se in 1992, dupa o partida la Sofia cu un istoric inca neelucidat complet. A fost generatia lui Hagi si Gica Popescu. Spuneti-i cum vreti, generatia de aur, cea mai buna echipa nationala din istoria soccerului romanesc, dar in primul rand generatia lui Hagi si a lui Popescu. Prieteni si mai tarziu intrati in aceeasi familie, cei doi au dus vreme de 12 ani poate cel mai frumos si mai corect duel pentru postul neoficial de lideri ai vestiarului, concurenta in care au germinat samantele performantelor echipei nationale.


La sapte ani distanta de la ultima prezenta a tricolorilor la masa bogatilor, nationala Romaniei are cea mai mare sansa sa-si recastige statutul dobandit pe vremea lui Hagi, irosit aproape neverosimil in preliminariile care au urmat lui Euro 2000. Au fost de atunci barajul cu Slovenia, momentul Copenhaga, cu Urs Maier si cornerul de neinteles al lui Dorinel, iar ultima oara ne-a linistit Olanda. Aceeasi "Portocala" pe care n-am reusit niciodata pana acum s-o decojim, singura echipa europeana in compania careia n-am bifat nici macar o singura victorie, fie ea si intr-un amical.


Sansa lui Mutu, Chivu si Lobont. Dintre toti trei, doar Chivu a jucat in 2000, debutand cu un gol antologic in poarta Angliei. Aflati in plina maturitate, cei trei formeaza acum osatura primei reprezentative, scheletul pe care se poate alcatui o echipa care sa reprezinte ceva in Europa. Asa cum bine spunea Hagi, este insa nevoie de o calificare la un turneu final! Secretul echipei din anii a€™90 a izvorat deopotriva din sclipirile "Regelui", rigurozitatea lui Gica Popescu si forta grupului. Coeziunea unei echipe nationale se face doar la un turneu final! Acolo jucatorii stau impreuna o luna de zile, se antreneaza, dorm si mananca impreuna, se leaga relatii, se concentreaza, se motiveaza reciproc.


Nationala lui Mutu, Chivu si Lobont are nevoie de aceasta calificare. Pana acum, senzatia a fost ca o si merita. Ar fi pacat ca o seara de toamna la Constanta sa risipeasca acest iz de revenire la viata. Mutu, Chivu, Lobont si ceilalti au acum ocazia revansei. Trebuie doar sa se ia la tranta cu destinul si sa-l schimbe in favoarea lor.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.