13 octombrie 2007. Asteptarea este tot ce le-a mai ramas microbistilor pana la meciul pe care Romania si Olanda il vor disputa in aceasta seara la Constanta. O asteptare tensionata. Chiar daca nu are incarcatura unui verdict, rezultatul confruntarii va argumenta mult mai convingator calculul sanselor de calificare la Euro 2008. As vrea sa pastrez o distanta linistitoare fata de eveniment. As vrea, dar nu pot. Nu ma prinde masca jurnalistului echidistant, rece si fara sensibilitati subiective. Simt ca un suporter si ma manifest ca atare. Declar pe proprie raspundere ca doresc din tot egoismul meu ca romanii sa castige. Chiar cred in sansele echipei noastre.


Chivu declara ca meciul cu Olanda va fi unul al intregii generatii. Ma gandesc la Mutu, ma gandesc la Lobont si cred ca ei vor fi capabili sa depaseasca handicapul ascendentului istoric pe care olandezii il au in fata noastra. Vreau sa uit pentru moment si faptul ca sunt indivizi inmatriculati prin nastere in Romania care canta prohodul nationalei. Unul din aforismele lui Stanislav Jerzy Lec pare sa li se potriveasca de minune: "Unii fetisizeaza infrangerile ca sa fie chemati la pomenile invingatorilor". Chiar daca ne vom confrunta cu un esec, prefer sa raman in durerea mea decat sa particip la pomeni. Dar pana la inceperea meciului, pana la aflarea rezultatului, pana ce vom avea parte de tristeti sau bucurii, reamintesc ce spunea un strain, pe numele sau Ruud van Nisterlooy, despre romanii pe care pomanagii isi permit sa-i calce in picioare: "Mutu este un atacant foarte periculos. Chivu este unul dintre cei mai mari fundasi din lume, este un nume mare in Olanda pentru ca a jucat la Ajax si a facut-o foarte bine".