Imi place sa privesc ocazional un meci de fotbal, dar ma uit la el ca la un film care se termina atunci cind arbitrul fluiera pentru ultima oara. Stiu ca sint un microbist incomplet, dar imi asum conditia si ma uit mai departe daca e o partida frumoasa. In orice caz, nimeni in afara de Cornel Dinu nu ma face sa ma simt atit de ignorant. L-am vazut la emisiunea „Minutul 91", pe TVR 1, si m-a coplesit. Intelectual roman si nationalist sirb, teoretician al fotbalului si filosof al gazonului, Dinu pare a fi permanent in ipostaza universitarului aflat la o catedra, undeva deasupra stadionului. Ramine grav, indiferent de turnura discutiei, si nu schiteaza niciodata un zimbet clar. Are o explicatie sofisticata pentru orice faza si, mai mult decit atit, impinge fiecare observatie spre speculativ. Un fault nu e niciodata pentru Dinu o simpla tavaleala fluierata sau nu de arbitru. Ea tradeaza o strategie, e o aparenta sub care se ascunde esenta lumii sau, in cel mai rau caz, exprima violenta care s-a acumulat in fotbal si care sugereaza, in extenso, pulsiunile htoniene ale spiritului in cautarea unei identitati colective. Dl Dinu adora sa puna adjectivele inaintea substantivelor si cu cit are mai multe la indemina, cu atit i se pare ca fraza sa e mai reusita. Stie psihologie, face uz de istoria noastra, dar si de cea universala, il invoca pe Eco, citeaza cu voluptate din clasicii francezi, fara sa-l uite pe un Dobrin sau pe un Dumitrache. Are cultul figurilor celebre invocate in situatii banale. E complet, dom’le, ce mai!