Doamna Iordache isi schimba de cateva ori pe an look-ul. Se ducea la coafor si la cosmeticiana si-si facea alta fata. Isi cumpara alti ochelari, se imbraca altfel, ce mai incolo, incoace, devenea alta femeie. Cand deschidea usa salii de consiliu, la sedinta trimestriala de analiza, colegii se intrebau cine-o mai fi si asta? Si n-aveau stare delocCe ne facem cu madam Iordache?, se intrebau cei din conducere, si apoi se uitau stanjeniti unii la altii, fiindca isi dadeau seama ca, daca exista o problema, n-aveau sa stie niciodata nici care era problema, nici ce solutii se impuneau.


Doamna Iordache nu era frumoasa. Dar nici urata nu era. De fapt, nimeni nu mai stia cum arata doamna Iordache cu adevarat. I se cunosteau numai look-urile, care de care mai provocator. Unii ziceau: "Iar s-a modificat nebuna!". In vorba lor insa nu era nimic din ironia pe care o au barbatii pentru femeile sarite de pe fix, ci mai degraba admiratie. Descopereau, privind-o, un lucru pe care nevestele lor n-ar fi indraznit sa-l duca pana la ultimele lui consecinte, si anume ca o femeie isteata poate sa fie la fel de convingatoare in orice rol si-ar fi pus in minte sa-l joace.


Nu look-ul si-l schimba doamna Iordache, ci partitura. Trei luni era femeia de afaceri sobra si tafnoasa, purtand un costum taior negru englezesc si o coafura de institutoare care n-a invatat sa zambeasca, iar urmatoarele trei era o blonda fasneata, care nu facea caz de aluziile porcoase ale colegilor. Dupa ce acestia se obisnuiau cu imaginea blondei usuratice, se trezeau in birou cu o intelectuala, cu o doamna din lumea mare detasata s-ar fi zis pentru un timp in lumea lor de doi bani. Vreme de doi ani, doamna Iordache a fost si profesoara de religie, si vedeta de televiziune, si mama ideala, si o femeie oarecare... Colegii incepusera sa se obisnuiasca. Unii puneau pariuri, in preajma bilantului trimestrial, ba c-o sa vina cu un look de preoteasa, ba cu unul de vampa. Numai ca doamna Iordache a inceput sa-si schimbe look-ul si partitura lunar si apoi, parca spre a-i scoate pe toti din minti, saptamanal. Nimeni nu se intreba de unde are bani. Ii dadea barbatu-sau, care avea un platou pentru filmari si scotea parale frumoase de la americani. Probabil ca tot de acolo, de la garderoba studioului lua si imbracamintea. O sa vedeti, ziceau tutarii directorilor, ca in curand nebuna o sa-si schimbe look-ul zilnic. Dar nu s-a intamplat asa. Doamna Iordache a lipsit de la ultima sedinta de bilant. Adunati in jurul mesei lungi din biroul patronatului, colegii traiau un intens simtamant de frustrare. Absenta era si ea un look. Parca femeia le-ar fi spus: "Prostilor, n-ati stiut sa va bucurati de norocul care daduse peste voi, acum stati cu nasul in pamant si suferiti". Apoi, doamna Iordache n-a mai venit deloc la serviciu, si toata lumea a fost confuza multa vreme. Simteau ei, colegii, ca povestea avea mai multe intelesuri si ca intelesul principal le scapa iarasi. Dar care ar fi fost acela, numai doamna Iordache ar fi putut sa le spuna.