Ca si social-democratii, liberalii se fac ca dau cu o mana, ca sa distraga atentia de la cealalta.
 

La sfarsitul lunii martie PSD lansa o schita de program economic prin care promitea reducerea contributiilor sociale platite de angajator cu 7 puncte procentuale, din 2008 ("nu cu doua, cum face actualul Guvern"). Lovit in orgoliul liberal, premierul Tariceanu supralicita trei zile mai tarziu si adauga la cele doua procente vizate initial inca patru, de care sa profite exclusiv angajatul: "Am decis ca este o prioritate pentru anul 2008 reducerea cu pana la 6% a contributiei pentru asigurarile sociale pe care fiecare angajat trebuie sa le plateasca". El sublinia atunci - ca sa inteleaga toata suflarea - ca "mai multi bani acasa pentru toti cetatenii activi inseamna atat cresterea nivelului de trai, cat si o premisa de dezvoltare economica pe baze mult mai sanatoase decat daca acesti bani ar ramane la stat", fiindca "mai multi bani la dispozitia celui mai important agent economic, care este cetateanul, presupune o crestere semnificativa a economiilor si a investitiilor".


Pana la urma, CAS la angajat va scadea in 2008 doar cu 1,5%. De aici s-ar deduce ca e bine sa ramana mai putini bani "acasa" la "cetatenii activi" decat a spus premierul in primavara, probabil pentru ca o crestere semnificativa a nivelului de trai ar crea premisele unei dezvoltari economice mult prea sanatoase. Si apoi, in loc sa stea oamenii cu mana intinsa la ofertele speciale ale marilor magazine sau ale marilor furnizori de automobile, unde cumpara cu bani luati de la banca, te pomenesti ca ar trebui sa alerge comerciantii dupa clienti.


Pe de alta parte, are si angajatorul dreptatea lui. De ce sa plateasca el doua treimi din CAS si salariatul doar o treime? Ce, e pensia sau sanatatea lui, ori a angajatului? E firesc ca angajatorul sa se preocupe mai mult decat angajatul de viitorul sau? Nu este, dar atunci angajatul (atentie, nu angajatorul!) si-ar pune problema: "Am cotizat suma X, vreau banii inapoi cand ies la pensie", iar statul n-ar avea replica, in cazul in care angajatul ar fi contributor majoritar sau exclusiv. Asa cum stau insa lucururile acum, platind mai putin decat intreprinzatorul, salariatul nu poate ridica pretentii. Banii lui se dematerializeaza. Nu exista o corelatie directa intre ce da si ce primeste, ci numai un sistem piramidal.


Asadar, in ciuda promisiunilor ca individul va fi cel avantajat de reducerea CAS exista pana la urma o explicatie pentru care Guvernul va proceda cam la fel cum "schita" PSD. Concurenta fiscala e iarasi pe cale sa se inaspreasca in estul Europei. Din acest motiv, in ambele variante prezentate de partide, impozitul pe profitul companiilor ramane neschimbat la 16%, iar scaderea CAS vizeaza preponderent angajatorul, si nu angajatul! Deci politicienii lupta doar din vorbe sa lase mai multi bani in buzunarele "cetatenilor activi". De fapt, practica acelasi stil de clinci etatist, in care romanii sunt blocati intre ce le da si ce le ia statul.


Suplimentul liberal lasat romanilor prin scaderea contributiilor si-l va insusi statul sau il va vira clientilor sai dupa metode social-democrate - preturi de oligopol, taxe, accize, marirea bazei de impozitare si alte restrictii, care mai de care mai nastrusnice.


Nu e rau ca scade CAS, e chiar foarte bine. Totusi, nu va lasati pacaliti: politicienii de orice culoare vor avea grija ca asta sa nu insemne, Doamne fereste!, mai multi bani la oameni, deci piata libera. Ca dac-ar fi, nu s-ar mai povesti despre clienti preferentiali de partid si de stat.