Asasinarea lui JFK - varianta Pacepa

Dupa ani de cercetari meticuloase, generalul Ion Mihai Pacepa produce o versiune noua si socanta cu privire la asasinarea presedintelui John Fitzgerald Kennedy. Conspiratia a fost dirijata de KGB - concluzioneaza fostul sef al DIE, bazandu-se pe vastele sale cunostinte despre modul de operare al serviciilor secrete din lagarul comunist. Totusi, afirma Pacepa, Moscova a renuntat in ultima clipa la planul uciderii presedintelui american. Oswald, insa, nu a mai putut fi "dezamorsat". A actionat pe cont propriu.
Acest scenariu original cu privire la circumstantele celui mai controversat asasinat al secolului trecut constituie subiectul cartii "Programat sa ucida: Lee Harvey Oswald, KGB-ul si asasinarea lui Kennedy". Volumul va fi lansat simultan, luna viitoare, in Statele Unite si in Romania, la Editura ZIUA. Presa americana il asteapta cu interes si a inceput deja sa dezbata dezvaluirile incendiare ale lui Pacepa. Va prezentam in continuare un amplu interviu acordat de autor publicatiei "Frontpage". (Redactia)
Invitatul de astazi al Frontpage Interview este Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa, cel mai inalt oficial din blocul sovietic care a primit azil politic in SUA. In 1989, Nicolae Ceausescu si sotia sa au fost executati la finele unui proces in care majoritatea acuzatiilor au venit, aproape cuvant cu cuvant, din cartea lui Pacepa, "Orizonturi rosii", republicata in 27 de tari. Acum el are o noua carte, intitulata "Programat sa ucida: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic si asasinarea lui Kennedy".
Dle Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa, bine ati venit la Frontpage Interview!
Ma onoreaza sa ma aflu aici. Publicatia dvs. este una dintre putinele care inteleg cu adevarat Kremlinul.
Ati avut informatii directe despre legaturile KGB-ului cu Oswald precum si acces la documente KGB recent declasificate. Spuneti-ne cateva vorbe despre experienta dvs. personala referitoare la acest subiect si despre probele recent declasificate pe care le-ati vazut. Dupa care, va rog sa ne impartasiti concluziile la care ati ajuns.
Timp de 15 ani din cealalta viata a mea, la varful comunitatii de informatii a blocului sovietic, am fost implicat in operatia de dezinformare declansata la nivel mondial pentru distragerea atentiei de la legaturile KGB-ului cu Lee Harvey Oswald, puscasul american care a cerut azil politic in URSS, s-ar reintors temporar in SUA si l-a asasinat pe presedintele Kennedy. Comunitatea de informatii sovietica a lansat zvonuri, a publicat articole si chiar a editat carti insinuand ca autorii crimei ar fi in Statele Unite, nu in Rusia. "Dovada" noastra suprema a fost o nota adresata lui <<Mr.Hunt>>, datata 8 noiembrie 1963 si semnata de Oswald, care a iesit la suprafata in 1975. Stiam ca nota era un fals, dar expertii grafologi americani au confirmat ca era autentica. Teoreticienii conspiratiei au legat-o imediat de ofiterul CIA E. Howard Hunt, care devenise cunoscut in urma afacerii Watergate, si au utilizat-o pentru a dovedi ca CIA ar fi fost implicata in asasinarea lui Kennedy.
Documentele originale ale KGB cuprinse in Arhiva Mitrokhin, adusa la lumina in anii 1990, au dovedit insa ca nota a fost fabricata de KGB, verificata de doua ori pentru "autenticitate", de catre Directia de Tehnica Operativa a KGB-ului si aprobata pentru folosire. In 1975, KGB-ul a trimis prin posta trei fotocopii ale notei, din Mexico, protagonisti ai teoriei conspiratiei din Statele Unite. (Regulile KGB-ului permiteau doar folosirea fotocopiilor documentelor contrafacute, pentru a evita examinarea, de aproape, a originalului.)
Dupa ce Uniunea Sovietica s-a prabusit, am sperat ca noii lideri de la Moscova vor dezvalui mana KGB-ului in asasinarea lui Kennedy. Ei au continuat insa operatia de dezinformare publicand, in 1993, cartea "Pasaport pentru asasinat: Istoria necunoscuta a lui Lee Harvy Oswald prezentata de colonelul KGB care l-a cunoscut". Cartea, care s-a pretins a face o investigatie exhaustiva a cazului Oswald a negat, bineinteles, orice implicare a KGB.
Calaii nu se auto-incrimineaza.
Ne puteti da cateva detalii despre Arhiva Mitrokhin?
In anii '90, ofiterul KGB Vasiliy Mitrokhin, ajutat de serviciul de spionaj britanic, MI6, a sustras in secret si adus la Londra peste 25.000 de pagini de documente strict confidentiale ale KGB-ului. Acestea reprezinta, bineinteles, doar o parte infima a arhivei KGB, estimata la 27 de miliarde de pagini (arhiva STASI din Germania de Est are trei miliarde). Cu toate astea, FBI-ul considera ca Arhiva Mitrokhin contine "cele mai complete si ample informatii primite vreodata de organele de informatii occidentale".
Documente originale al KGB din aceasta arhiva atesta ca prima carte americana despre asasinarea presedintelui Kennedy, "Oswald: Asasin sau tap ispasitor?", care acuza CIA si FBI de crima, a fost fabricate de KGB. Autorul cartii, Joachim Joesten, un comunist american de origine germana, s-a dus pentru cinci zile in Dallas dupa asasinat si apoi a disparut in Europa. Cateva luni mai tarziu, cartea lui Joesten a fost publicata de comunistul american Carlo Aldo Marazani (New York), care a primit de la KGB 80.000 de dolari ca sa publice carti pro-sovietice, plus 10.000 de dolari pentru a le face publicitate agresiva. Alte documente din Arhiva Mitrokhin il identifica pe primul cronicar al acestei carti, Victor Perlo, ca un ofiter acoperit al KGB.
Cartea lui Joesten a fost dedicata americanului Mark Lane, care, potrivit altor documnente din Arhiva Mitrokhin a fost finantat indirect de KGB. In 1966, Lane a publicat bestseller-ul "Rush to Judgment", care sustine ca John F. Kennedy a fost ucis de o grupare americana de dreapta. Aceste doua carti au incurajat amatorii de senzational sa intre in scena. Fiecare a privit evenimentele prin prisma propriei experiente, dar fiecare a continuat sa acuze elemente din SUA pentru aceasta crima.
In 1967, procurorul general al New Orleans-ului, Jim Garrison, a arestat un localnic pe care l-a acuzat ca a ajutat serviciile de informatii americane sa-l ucida pe Kennedy pentru a opri eforturile sale recente de a pune capat Razboiului Rece. Acuzatul a fost achitat in 1969, dar Garrison s-a cramponat de povestea sa scriind "A Heritage of Stone" (Putnam, 1970) si publicand apoi "On the Trail of the Assasins" (Sheriden Square, 1988), una dintre cartile ce au fost sursa de inspiratie pentru filmul JFK a lui Oliver Stone - care a insinuat ca SUA si-au omorat propriul presedinte.
Asa s-a nascut curentul conspirationist - care continua si in prezent.
Conform unui alt document original din Arhiva Mitrokhin, in aprilie 1979, presedintele KGB Yuri Andropov a informat Biroul Politic ca a lansat o noua campanie de dezinformare pentru a implica si mai mult "serviciile secrete americane" in asasinarea lui Kennedy. Din pacate, Arhiva Mitrokhin se opreste aici.
In decursul celor 15 ani de investigatii pe care le-ati intreprins in SUA ati descoperit documente scrise chiar de asasin, Lee Harvey Oswald, ce dovedesc ca el a avut legaturi cu unitatea KGB pentru asasinate externe si ca s-a intors din Uniunea Sovietica in Statele Unite, doar temporar, pentru a executa o misiune. Doua anchete federale si peste 2500 de carti au analizat asasinatul, dar nici una nu a ajuns la aceste concluzii. De ce?
Pentru ca nici un investigator nu a fost suficient de familiar cu codurile operationale ale KGB-ului si cu practicile sale.
Recent, FBI a relatat Congresului SUA ca doar un vorbitor nativ de limba araba poate deslusi toate nuantele interceptarilor convorbirilor telefonice ale membrilor retelei Al Queda, mai ales cele care contin limbajul dublu specific activitatilor de informatii. Am petrecut 23 de ani din cealalta viata vorbind codificat si traind in ambianta codificata. Chiar si propria mea identitate a fost codificata. In 1955, cand am devenit ofiter de informatii externe, am primit un nou nume, Mihai Podeanu, si Podeanu am ramas pana in 1978, cand m-am rupt de comunism. Toti subordonatii mei, ca si ceilalti ofiteri de informatii externe din blocul sovietic, au folosit limbaj codificat in rapoartele los scrise, cand vorbeau cu sursele lor, si chiar in conversatiile cu proprii colegi. Cand am parasit definitiv Romania, serviciul meu de spionaj era "universitatea", Ceausescu era "arhitectul sef", orasul Viena era "Videle" s.a.m.d.
Intr-un interviu publicat in SUA, generalul KGB Boris Solomatin, multi ani director adjunct al PGU (Serviciile de informatii externe sovietice), afirma: "Nu pretind ca sunt un om care stie totul in domeniul informatiilor, cum incearca sa para fostii mei subordonati ce au scris carti. In informatii si contrainformatii doar cel care conduce aceste servicii stie totul. Spun asta pentru ca toate codurile si masinile de cifrat se aflau sub un alt departament aflat in afara mea, similar Agentiei Nationale de Securitate din SUA (NSA).
In ultimii zece ani petrecuti in Romania am condus, de asemenea, echivalentul romanesc al NSA, si am devenit familiar cu sistemul de coduri folosit in comunitatea de informatii a blocului sovietic. Aceste cunostinte mi-au permis sa realizez ca asa-zisele scrisori inofensive trimise de Oswald si de la sotia sa sovietica la ambasda URSS din Washington (puse la dispozitia Comisiei Warren) contineau mesaje cifrate pentru KGB. In ele am gasit dovada ca Oswald s-a reintors in SUA temporar si ca planuia sa dispara in impenetrabila Uniune Sovietica dupa ce isi indeplinea misiunea.
Mi-au trebuit multi ani sa separ graul de neghina din multitudinea de rapoarte si carti legate de violenta moarte a tanarului presedinte american, dar, cand am terminat am fost fascinat de amprentele lasate de KGB in jurul lui Oswald si a ucigasului sau, Jack Ruby.
Ne puteti da cateva exemple de asemenea amprente?
Haideti sa luam nota scrisa de mana in ruseste, pe care Oswald i-a lasat-o sotiei sale, Marina, inainte de a incerca sa il ucida pe generalul american Edwin Walker, ca un exercitiu care sa preceada asasinarea presedintelui Kennedy. Aceasta nota extrem de importanta contine doua coduri KGB: PRIETEN (cod pentru ofiterul de legatura) si CRUCEA ROSIE (cod pentru ajutor financiar). In aceasta nota, Oswald ii spune Marinei ce sa faca in caz ca el va fi arestat. El ii cere sa contacteze "Ambasada" sovietica, unde au "prieteni", si o asigura ca "Crucea Rosie" o va ajuta financiar. Semnificativa este si faptul ca Oswald i-a cerut sotiei "sa trimita la ambasada toate informatiile despre ceea ce s-a intamplat cu mine". In acea vreme, codul pentru ambasada era "birou", dar se pare ca Oswald a vrut sa se asigure ca Marina va intelege ca trebuie sa informeze imediat AMBASADA Sovietica.
Marina, bineinteles, nu a spus nimic despre aceasta nota autoritatilor americane dupa arestarea lui Oswald. Nota a fost gasita la garajul lui Ruth Paine, o prietena americana la care Marina a stat dupa ce s-a reintors din URSS.
Comisia Warren si Comisia Speciala pentru Studierea Asasinatelor (House Select Committee on Assassinations) au concluzionat ca Oswald nu a avut nici o legatura cu KGB. Dar, conform cartii dvs., Oswald s-a intalnit, in secret, cu un ofiter al departamentului de asasinate externe al KGB, in Mexico City, cu doar cateva saptamani inainte de impuscarea presedintelui Kennedy. Care sunt probele?
Exista numeroase probe ce atesta legatura lui Oswald cu KGB. Una tangibila este scrisoarea pe care el a trimis-o Amabasadei Sovietice din Washington la cateva zile dupa ce s-a intalnit cu "Tovarasul Kostin" in Mexico City. CIA a stabilit ca "Kostin" era de fapt Valery Kostikov, un ofiter al Departamentului XIII pentru "afaceri umede" (umede era eufemism pentru sangeroase). Un bruion al acestei scrisori, scris de mana, a fost gasit printre lucrurile lui Oswald dupa asasinat. Ruth Paine, mentionata anterior, le-a declarat autoritatilor ca Oswald a rescris aceasta scrisoare de cateva ori inainte de a o bate la masina sa de scris. Marina a declarat ca el a "batut la masina plicul de zece ori". Evident, era o scrisoare importanta pentru Oswald. O fotocopie a scrisorii finale pe care Oswald a trimis-o la Ambasada Sovietica a fost recuperata de Comisia Warren. Citez din aceasta scrisoare, in care am introdus, intre paranteze, prima versiune a lui Oswald.
"Doresc sa va informez despre evenimente ce au avut loc dupa intalnirile mele cu tovarasul Kostin" si-n ciorna de mana: "despre noi evenimente dupa intalnirea mea cu tovarasul Kostin" in Ambasada URSS din Mexico City, Mexico. Mi-a fost imposibil sa raman in Mexico si-n ciorna de mana: pentru ca am considerat ca nu are nici un rost" indefinit, deoarece viza mea pentru Mexico a fost doar pentru 15 zile. Nu am putut risca sa cer o noua viza si-n ciorna: "sa cer o extensie" pentru ca ar fi trebuit sa folosesc numele meu real, asa ca am revenit in Statele Unite".
Faptul ca Oswald a folosit un nume de cod pentru Kostikov imi confirma ca atat intrevederea sa cu Kostikov in Mexico City, cat si corespondenta purtata cu Ambasada Sovietica din Washington au avut loc intr-un context operational. Faptul ca Oswald nu a folosit numele sau real pentru a obtine viza mexicana confirma aceasta concluzie.
Acum haideti sa juxtapunem aceasta scrisoare combinata peste ghidul "Esta Semana - This Week" pentru 28 septembrie - 4 octombrie 1968 si peste dictionarul spaniol-englez, ambele gasite printre lucrurile lui Oswald. In ghid este subliniat numarul de telefon al Ambasadei sovietice, numele Kosten si Oswald notate in chirilic pe pagina "Diplomati in Mexico" si bifari la cinci cinematografe pe pagina anterioara. Pe spatele dictionarului spaniol-englez Oswald a scris: "cumparat bilete (plural) pentru luptele cu tauri" si arena Plaza Mexico este incercuita pe harta sa cu Mexico City. De asemenea, pe harta este marcat Palatul Artelor, un loc favorit pentru turistii care se aduna duminica dimineata pentru a vedea Ballet Folkloric.
Contrar a ceea ce sustinea Oswald, el nu a fost observat la Ambasada sovietica pe durata sederii sale in Mexico City, desi CIA avea cemere de supraveghere plasate la intrarea in ambasada.
Toate aceste fapte, luate in ansamblu, sugereaza ca Oswald a recurs la o intalnire speciala pentru evenimente urgente, cu Kostikov, in Mexico City. Acest tip de intalniri speciale, numite "zheleznaya yavka" in rusa ("Intalnire de fier") era o procedura standard a KGB-ului pentru situatii de urgenta, "de fier" insemnand invariabila.
In DIE am aprobat numeroase sisteme pentru intalniri de urgenta in Mexico City (loc preferat pentru contactarea agentilor nostri importanti din SUA), iar intalnirea de urgenta a lui Oswald mi se pare tipica. Asta inseamna: o intrevedere scurta intr-un cinematograf pentru a aranja o intalnire pentru ziua urmatoare la arena de tauri (in Mexico City acestea se tin la ora 4.30 duminica dupa-amiaza), o scurta intrevedere in fata Palatului Artelor pentru a-i da lui Kostikov unul dintre biletele la lupte de tauri pe care Oswald le cumparase; si o lunga intrevedere pentru discutii la luptele de tauri de duminica.
Nu pot fi sigur ca totul s-a desfasurat exact asa, fiecare ofiter avand tipicurile sale. Dar indiferent de modalitatea prin care cei doi au luat legatura, este clar ca Kostikov si Oswald s-au intalnit in secret intre 28 si 29 septembrie 1963. In martea care a urmat, tot in Mexico City, el a telefonat Ambasadei sovietice din ambasada Cubei si i-a cerut ofiterului de serviciu sa ii faca legatura cu "Tovarasul Kostikov", cu care "am vorbit pe 28 septembrie". Acest telefon a fost interceptat de CIA.
Fiecare partid comunist era condus de un Birou Politic de tip sovietic, toate fortele armate din blocul sovietic purtau aceleasi uniforme, si fiecare politie est-europeana a fost transformata in Militie. Cum s-a reflectat acest sablon sovietic in comunitatea de informatii din blocul sovietic?
"Tot ce veti vedea aici este identic cu ce am vazut eu la dumneavoastra", mi-a spus, in 1972, Sergio del Valle, ministrul de Interne cubanez care coordona serviciile de securitate interna si de informatii externe, atunci cand mi-a prezentat pe conducatorii serviciului de spionaj cubanez, DGI.
Da, serviciile secrete sovietice, la fel ca Guvernul sovietic, in general, aveau o inclinatie deosebita catre sablonizare. Prin natura sa, spionajul este o activitate repetitiva, dar in mainile sovieticilor fiecare aspect al acestei activitati a avut sabloane bine definite.
In anii pe care i-am petrecut investigand legaturile lui Oswald cu KGB-ul, am analizat informatiile verificabile despre el prin prisma sabloanelor operative ale PGU, care erau necunoscute de cei din afara sistemului datorita secretizarii desavarsite ce caracteriza atunci, ca si acum. Spionajul moscovit. Asta a scos la suprafata noi amanunte despre asasinat. Metodele folosite pentru recrutarea lui Oswald de catre PGU in Japonia, de exemplu, se potriveau de minune cu metodele utilizate de DIE pentru a atrage la colaborare militari americani stationati in afara SUA in anii cand am fost la carma acestei institutii. Seiful din statia de autobuz folosit de Oswald in 1959, dupa ce a revenit din Japonia, pentru a depozita o valiza plina cu fotografii de avioane militare americane, erau la mare moda in anii 1950 si 1960 la PGU si DIE pentru transfer impersonal de informatii voluminoase.
Actiunile de spionaj sovietic pot fi identificate cu ajutorul sabloanelor folosite, daca esti familiar cu ele. Expertii in contraspionaj numesc aceste sabloane "dovezi operative", deoarece ele poarta amprentele faptasilor.
Majoritatea celor ce au investigat asasinarea lui Kennedy sugereaza ca Oswald avea un rang inferior, care nu-i dadea acces la informatii care sa intereseze KGB-ul. Daca este adevarat, de ce l-ar fi recrutat KGB-ul?
Aceasta este o dezinformare lansata de KGB si de DIE, la ordinul KGB. Realitatea este cu totul alta. Iata un exemplu. In calitate de operator radar la baza aeriana Atsugi din Japonia, Oswald cunostea altitudinea la care zburau avioanele de spionaj americane, super-secrete, U2 de la acea baza. In 1959, cand am fost seful rezidentei DIE din Germania de Vest, consilierii sovietici din DIE mi-au cerut "orice informatie, inclusiv zvonuri" despre altitudinea de zbor a avioanelor U2. Ministerul Apararii sovietic stia ca avioanele U2 survolasera URSS de mai multe ori, fara ca Centrul de Aparare Antiaeriana sa le poata detecta, deoarece radarele sovietice din acea vreme nu acopereau altitudini peste 10 kilometri (U-2 zbura la 30 km).
Francis Gary Powers, pilotul avionului U2 doborat de sovietici la 1 mai 1960, a documentat ca sovieticii l-au doborat deoarece Oswald le oferise coordonatele sale de zbor. Potrivit declaratiilor lui Powers, Oswald avea acces "nu numai la codurile radar si radio, dar si la noile aparate radar MPS-16, care controlau altitudinea la care zburau avioanele U2, o informatie clasificata ca "secret de importanta deosebita".
Se pare ca Oswald, care a defectat in Uniunea Sovietica in 1959, a participat la spectaculosul proces al lui Powers, desfasurat la Moscova. La 15 februarie 1962, Oswald ii scria fratelui sau, Robert: "Am auzit la Vocea Americii ca l-au eliberat pe Powers, cel cu avionul de spionaj U2. Presupun ca este o veste mare acolo, unde te afli. Mi-a parut a fi un individ simpatic, destept, tipic american, atunci cand l-am vazut la Moscova". Ar fi fost o procedura normala ca KGB-ul sa-l lase pe Oswald sa asiste la procesul lui Powers, ca o recompensa pentru faptul ca a ajutat Uniunea Sovietica sa-i doboare avionul U2.
Iuri Nosenko, un ofiter KGB care a defectat in SUA in 1964, a declarat scriitorului-investigator Gerald Posner: "Sunt surprins ca se face atata tevatura pentru ca Oswald a fost puscas marin. Ce grad a avut el - maior, capitan, colonel?" Cum explicati declaratia lui Nosenko?
Stiu din surse sigure ca Noseko a fost un defector de incredere. El a fost insa ofiter al unui departament intern al KGB, si nu stia absolut nimic despre sursele externe ale PGU-la fel cum un agent al FBI nu cunoaste nimic despre sursele externe ale CIA.
Recrutarea de cadre militare americane cu grade inferioare a fost intotdeauna o prioritate operativa a PGU. Recrutarea de "serzhant" a constituit principalul meu obiectiv in cei trei ani (1957-1959) cand am fost rezident in Germania de Vest, si ramasese o prioritate a DIE in 1978, cand m-am rupt de comunism. Desigur, PGU-ul ar fi vrut sa recruteze colonei americani. Acestia erau insa dificil de abordat, in vreme ce cei cu grade inferioare erau mult mai accesibili si puteau oferi informatii excelente daca erau bine dirijati.
Sergentul Robert Lee Johnson este un bun exemplu. In anii 1950, el era stationat in strainatate, unde, ca si Oswald, s-a indragostit de comunism. In 1953, Johnson a patruns clandestin intr-o unitate militara sovietica din Berlinul de Est, unde a cerut - la fel ca si Oswald - azil politic in "paradisul proletar". Johnson a fost imediat recrutat de PGU si convins sa se intoarca temporar in SUA pentru a indeplini o "sarcina istorica", inainte de a-si incepe noua viata in Uniunea Sovietica - la fel ca si in cazul lui Oswald. In final, sergentul Johnson a primit, in secret, gradul de maior in Armata Rosie si felicitari scrise de la Hrusciov personal. Potrivit colonelului PGU Vitali Iurcenko, care a defectat in SUA in 1985 si ulterior a re-defecta, americanul John Anthony Walker - un alt "serzhant" - a fost cel mai valoros agent din istoria PGU, "intrecand in importanta pana si agentii PGU care au dat Moscovei planurile anglo-americane pentru constructia primei bombe atomice". John F. Lehman, care era secretarul american al Marinei cand a fost arestat Walker, a fost cu totul de acord.
In 1962, cand Oswald s-a intors din Uniunea Sovietica, el a adus cu el un document de 13 pagini intitulat "Jurnal istoric". De ce se numea asa?
Termenul "istoric" era la moda in PGU pe vremea aceea. El a fost introdus de generalul Aleksandr Saharovski, fost consilier sef sovietic al Securitatii, care a devenit apoi sef al PGU, cu un mandat fara precedent, de 14 ani. "Istoric" era expresia lui favorita. Securitatea avea "misiunea istorica" de a elimina burghezia din Romania, ne-s spus in repetate randuri. "Datoria istorica" a PGU era sa sape mormantul burgheziei internationale. "Dogonyat i peregonyat" era "misiunea noastra istorica, propovaduia el dupa ce Hrusciov a lansat faimosul slogan ca URSS va depasi Occidentul in 10 ani.
Jurnalele personale au fost de asemenea inventate de Saharovski. Toti ofiterii ilegali si agentii nostri trimisi in Occident cu biografii fictive duceau cu ei in misiune note detaliate cu ajutoul carora sa-si poata aminti cu exactitate unde fusesera, cand fusesera si ce facusera in anumite perioade ale vietii lor fictive. Pana la sfarsitul anilor 1950, ei luau aceste date sub forma unor microfilme sau film subtiat ascunse in diferite containere care puteau deveni corpus delicti in cazul in care ar fi fost capturate. In ianuarie 1959, Saharovski a ordonat tuturor servicilor de informatii externe din blocul sovietic sa isi ascunda aceste biografii sub forma de jurnale, manuscrise, scrisori personale sau note autobiografice. Acestea erau redactate de experti in dezinformare, copiate de mana de catre ofiterii ilegali sau agentii in cauza, de obicei chiar inainte de a pleca in Occident si erau apoi trecute peste granita la vedere.
O expertiza grafologica a "Jurnalului istoric" al lui Oswald a aratat, intr-adevar, ca el "a fost scris in una sau doua sesiuni". Jurnalul a fost, de asemenea, copiat in graba, dupa cum sugerau numeroasele greseli de ortografie.
Cartea dumneavoastra are un sfarsit interesant. In final, ea demonstreaza ca Oswald a pierdut sprijinul PGU si ca a actionat de unul singur in actiunea de asasinare a presedintelui Kennedy. Acest amanunt intriga. Spuneti-ne,
va rog, cum explicati aceasta concluzie?
In octombrie 1962, Curtea Suprema din Germania de Vest a judecat public pe Bogdan Stasinki, un ofiter PGU ce a defectat in Germania de Vest, si care fusese decorat de Hrusciov pentru ca asasinase doi "inamici" ai URSS in Germania de Vest. Procesul l-a infatisat pe Hrusciov, intregii lumi, ca un macelar politic, lipsit de orice scrupul. In 1963, Hrusciov era deja un dictator ologit, care pierduse increderea birocratiei sovietice dupa ce si-a retras, rusinos, rachetele nucleare din Cuba. Cea mai mica aluzie la implicarea sa in asasinarea presedintelui american i-ar fi fost fatala lui Hrusciov. De aceea KGB, ca si DIE, a anulat toate operatiunile de asasinare din Occident.
PGU-ul a incercat, fara succes, sa il dezamorseze pe Oswald. Documentele de care dispunem ne arata ca, pentru a dovedi PGU ca era capabil sa duca la bun sfarsit asasinarea lui Kennedy, Oswald a organizat o asasinare demonstrativa a generalului american Edwin Walker, care a scapat cu viata pentru ca si-a miscat capul, inainte ca glontul tras de Oswald sa-l atinga. Oswald a intocmit un dosar, ce a continut numeroase fotografii ale casei generalului American, in care a descris planul si desfasurarea atentatului. Oswald a dus dosarul in Mexico City, pentru a arata "tovarasului Kostin", ofiterul mandatat cu monitorizarea sa, de ce este in stare. Chiar daca a reusit sa realizeze atentatul impotriva lui Walker fara sa fie identificat, Moscova a ramas inflexibila. Incapatanatul Oswald a fost devastat, si in cele din urma a actionat pe cont propriu, convins ca astfel isi indeplinea misiunea "istorica". Oswald avea doar 24 de ani si se daduse peste cap sa obtina arme si sa-si intocmeasca documente de identitate false, folosind tehnica invatata de la KGB. El a urmat, de asemenea, pana la sfarsit, instructiunile de urgenta ale PGU: nu a recunoscut nimic si a cerut un avocat.
Oswald stia insa prea multe despre planul original si Moscova a decis sa-i inchida gura pentru totdeauna. Acesta era un alt sablon sovietic. Sapte sefi ai politiei politice sovietice au fost asasinati in secret pentru a nu incrimina Kremlinul. Unii au fost otraviti (Viaceslav Menzinski, in 1934), altii executati ca spioni occidentali (Genrick Iagoda, in 1938, Nicolai Iezhov, in 1939, Lavrenti Beria si Vsevolod Merkulov, in 1953, si Viktor Abakumov in 1954).
Imediat dupa vestea asasinarii lui Kennedy, Moscova a lansat, de asemenea, operatiunea "Dragonul", o actiune de dezinformare pe plan international in care serviciul meu a fost adanc implicat. Scopul acesteia - din pacate atins - a fost sa arunce vina pe diverse elemente din SUA pentru asasinarea propriului presedinte.
O prima recenzie a cartii "Programat sa ucida", facuta de Publishers Weekly, sugereaza ca va bazati pe informatii si anecdote vechi. Ce aveti de spus?
La 3 ianuarie 1988, New York Times publica o recenzie similara la prima mea carte, "Orizonturi rosii", sustinand ca aceasta ar contine numai "anecdote sordide" despre conducatorul roman, Nicolae Ceausescu. La mai putin de doi ani de la aparitia cartii, Ceausescu a fost insa executat la finalul unui proces ale carui acuzatii erau luate, aproape cuvant cu cuvant, din "Orizonturi rosii", care se afla si acum in librarii.
Presupunand ca tot ce scrieti in carte este adevarat, nu ar fi fost o nebunie din partea lui Hrusciov sa riste un razboi mondial?
Hrusciov, pe care l-am cunoscut cand era treaz si cand era beat, a fost intotdeauna irational. Azi, oamenii si-l amintesc ca pe un taran cu picioarele pe pamant, care a dres relele lui Stalin. Irationalitatea lui l-a facut sa fie cel mai controversat si imprevizibil lider sovietic. El a demascat crimele lui Stalin, dar a transformat asasinatul politic intr-un instrument de politica externa. El a elaborat politica de coexistenta pasnica cu Occidentul, dar a impins omenirea in pragul razboiului nuclear. El a initiat primul acord pentru controlul armelor nucleare, dar a incercat sa-l mentina pe Fidel Castro la carma Cubei cu ajutorul rachetelor nucleare. El a rstabilit relatiile Moscovei cu Iugoslavia lui Tito, dar a demolat relatiile Moscovei cu Beijingul, distrugand astfel unitatea lumii comuniste. La 11 decembrie 1971, el a murit in exil, dar nu inainte de publica in Vest o carte de memorii continand versiunea sa asupra istoriei.
Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa, va multumesc ca ati acceptat interviul pentru Frontpage. In afara noilor fapte, extrem de importante referitoare la asasinarea lui Kennedy pe care cartea dumneavoastra le-a scos la lumina, ea constituie inca o proba a naturii malefice a KGB si al caracterului sinistru al dictaturii sovietice.
Va multumesc pentru lupta pentru adevar si pentru restaurarea istoriei.
A fost o onoare sa vorbesc cu dumneavoastra.
Apreciez curajul dumneavoastra de a dezbate acest subiect controversat.

---

Despre autor: