PUNCTUL PE EI
Ion Iliescu a fost cotrocenist vreo zece ani. In toata aceasta perioada, Bunicuta noastra prezidentiala si-a iesit din pepeni o singura data. La Constanta. Unui ziarist local i-a iesit stratagema provocarii. L-a sacait pe Iliescu pana ce s-a pricopsit de la acesta cu apelativul: "Mai animalule". Povestea a facut cariera, si nimeni n-o mai poate scoate din drepturile sale istorice. Onorificul presedinte al PSD plateste tribut si la ora actuala pentru acea gafa. Gratierea nu functioneaza in cazul sau. Mi se pare normal. Ceea ce-i poti ierta randasului nu-i poti ierta boierului. Ceea ce-i poti ierta omului de rand nu-i poti ierta presedintelui unei tari. El nu are voie sa greseasca.


Presa si societatea civila au monitorizat cu aceeasi severitate si prestatia lui Emil Constantinescu la Cotroceni. Luna de miere a presedintelui cu electoratul s-a consumat cat ai clipi. In discursurile de veghe la activitatea conventionalului domn profesor s-a produs o singura modificare esentiala. Bunicuta a devenit tap, fie el chiar si ispasitor.


Exigenta si rigoarea au disparut din relatia alegatorilor cu cel de-al treilea presedinte postdecembrist al Romaniei. Traian Basescu frecventeaza parangheliile mai abitir decat cancelariile europene sau de aiurea. Nu-l prinde costumul la intalnirile cu licuricii mai mari sau mai mici. E baiat de fes, tricou si camasi cadrilate, de carciuma si bai de multime, de revelioane si nopti albe. Injuria nu mai este injurie. E doar limbaj familiar. Ziaristul nu mai este o constiinta. Ziaristul nu mai este nici macar: "Mai animalule". A devenit intre timp gaozar, tiganca imputita, sluga a infractorilor sau eventuala blonda din parcare cu care presedintele este obisnuit s-o faca prin birouri. Dar nimeni nu mai apasa pe repros. Traian Basescu insira gafele cu o harnicie care i-a pus cu botul pe labe pe colectionarii de ziceri monumentale. Acestia, nestiind ce sa mai aleaga pentru istorie, se lasa pagubasi.


Ion Iliescu a fost Bunicuta KGB-ista. Emil Constantinescu a fost tapul de la Cotroceni. Basescu este iertat. Nu este nici capitanul baltabac, nu este nici capitanul baltahac, el nu are nici o porecla. Sau porecla sa este pur si simplu Basescu. Daca m-as intreba de ce, n-as gasi decat o singura explicatie. Iliescu si Constantinescu au fost luati in serios ca presedinti ai Romaniei. Basescu, in schimb, este unul de-al nostru, care pentru o vreme si-a luat serviciu la Cotroceni. Dar noi? Cine suntem noi? O tara de suporteri, inecati in ingaduinta si subiectivism, dispusi oricand sa schimbam biletul de la tribuna oficiala pe un tichet la peluza. Unde putem sa injuram in voie, putem sa ne vaitam in voie, unde putem sa pretindem ca avem dreptul la performanta chiar daca nu miscam nici macar un deget pentru a obtine ceea ce dorim. Pentru ca in viata e ca la fotbal, iar la fotbal e ca in viata.