Inaintea concertului, basistul si backing vocals-ul trupei britanice, Chris Wolstenholme, a acordat pentru Cotidianul un interviu de cinci minute pe fast forward.

De ce crezi ca muzica voastra a fost numita „rock pentru oameni destepti"?

Nu stiu exact, poate din cauza ca preluam o multime de influente. La baza, sintem o trupa rock, dar la asta am adaugat coloane sonore de film, muzica clasica, lucruri mai putin obisnuite pentru un grup rock. Probabil din cauza ca produsul final este ceva foarte diferit.

Dar ultimul vostru album a fost foarte bine primit de critica si a primit recunoastere mainstream. Va deranjeaza lucrul acesta?

Deloc. Daca oamenilor le place, foarte bine, nu avem nici o problema cu asta. Sint multe formatii care fug de mainstream, atitudine care mi se pare cam punk, dar noi nu sintem un grup punk. Ne bucuram de succes si e bine ca oamenilor le place ceea ce facem. Nu ne adresam cuiva anume, nu vrem sa decidem noi cui sa-i placa muzica noastra. Daca le place, bine, nu le place, iarasi bine, pentru ca ceea ce facem este deschis pentru toata lumea.

Intr-un interviu din aceasta vara spuneati ca lucrati la un nou album. E adevarat?

Nu tocmai. Sintem in turneu din luna mai a anului trecut si nu am apucat sa facem repetitii, sa inregistram ceva nou. Ideea aceasta e mereu in aer, dar deocamdata nu am avut timp sa compunem piese noi. Asta se va intimpla, probabil, cind terminam turneul, in decembrie. O sa ne luam o pauza de citeva luni, dupa care vom incepe sa lucram la un album nou.

Care crezi ca este cel mai bun lucru care se intimpla in muzica in acest moment?

Greu de spus, eu nu am mai ascultat muzica noua de multa vreme.

Nu ma refer neaparat la trupe noi, ci si la schimbari cum este, de exemplu, lansarea ultimului album „Radiohead".

Asta e un lucru foarte bun. Acum sint foarte multi artisti care nu mai au de-a face cu casele de discuri traditionale. In trecut, casele de discuri erau singura modalitate de promovare si-si scoteau foarte multi bani. Dar faptul ca acum poti avea acces la muzica de pe Internet da ocazia mai multor trupe sa se afirme, pentru ca isi gasesc imediat public. Casele de discuri sint un fel de banci care iti imprumuta multi bani si chiar cu o dobinda extrem de mare, asa ca e minunat ca trupele tinere sa aiba tehnologia cu care sa-si inregistreze albumele in dormitor, dupa care sa le puna pe Internet fara sa mai fie nevoie sa le ceara afaceristilor posibilitatea de a inregistra un album. Cred ca acest lucru va face muzica mult mai sanatoasa, pentru ca ai acces la mult mai multa muzica si multi dintre cei care o asculta vor merge sa vada si concertele.

Voi v-ati gindit vreodata sa treceti la acest tip de distributie si de promovare?

E o chestie la care ne-am gindit foarte mult, dar deocamdata avem un contract si nu putem sa renuntam asa usor la el. Dar in ultimii cinci ani a devenit foarte evident ca felul in care merg lucrurile in industria muzicala s-a schimbat, mai ales de cind ne-am scos primul album. Atunci, toata ideea de a downloada muzica era foarte noua, iar acum a devenit extrem de obisnuita. Casele de discuri inca nu si-au dat seama cum sa reactioneze in fata acestui fapt, cred eu, iar trupele sint foarte deschise spre aceasta noua metoda. Pe Internet, lucrurile sint mult mai ieftine. De exemplu, daca vrei sa cumperi un CD, unii nu vor ambalajul, altii nu vor coperta. Unii vor doar continutul si vor sa plateasca numai pentru el. Iar daca vrei sa-ti cumperi CD-ul, poti sa faci si asta.

O ultima intrebare: de ce plecati in turneu cu bucatarii personali?

(Ride) Odata am facut toxiinfectie alimentara, am luat Salmonela in America si prin urmare nu mai avem incredere in nimeni. Atunci a trebuit sa aminam multe concerte, asa ca e mai bine sa ne luam noi masuri.

Merge foarte bine cu mesajul muzicii voastre.

(Ride) Da, asa e.

„Bucharest, you rock!" Primul concert sustinut vreodata pe Stadionul de rugby „Arcul de Triumf", cel al trupei britanice Muse, a adus 13.000 de oameni si unul dintre cele mai tari spectacole de care a avut parte Bucurestiul.

Simbata, cu mult inainte de deschiderea portilor stadionului, se formasera deja cozi de fani veniti sa-i vada pe cei trei englezi de la Muse, celebri, printre altele, pentru concertele lor live. La ora 19.30, cind pe scena a urcat Brett Anderson, stadionul era aproape gol, multa lume stiind „traditia" trupelor mari de a-si incepe spectacolul cu intirziere. Fostul solist al trupei Suede, care a cintat atit piese de pe albumul sau solo, dar si hituri prin care Suede si-a cistigat locul printre primele cele mai tari grupuri de britpop, cum ar fi „Trash", „Beautiful Ones" sau „Saturday Night", a fost primit fie cu entuziasm, fie cu nedumerire, multi dintre foarte tinerii spectatori nestiind cine era. Dupa 45 de minute, Brett Anderson si-a terminat recitalul hiperactiv, iar pe scena au urcat, la ora 21.00, Matthew Bellamy (voce, chitara, clape), Chris Wolstenholme (bass, clape, voce) si Dominic Howard (baterie, percutie).

Explozia de lumina si aplauzele fanilor au facut loc primei piese din concert, „Knights of Cydonia", de pe ultimul album. A urmat o ora si jumatate de spectacol halucinant: de la pasaje lente la secvente accelerate, de la partituri de pian la demonstratii de chitara, de la piese celebre la altele mai putin cunoscute. Tot timpul cit s-au aflat pe scena nu au existat nici timpi morti, nici incidente, nici dialoguri fabricate cu publicul. In afara de un „Multumesc" in limba romana si de alte citeva interventii, Bellamy a preferat sa treaca de la un instrument la altul si sa convinga printr-un performance impecabil. „Supermassive Black Hole", „Starlight" sau „Sing for Absolution" s-au transformat in spectacole alimentate de lumini si de proiectiile video care mixau atit imaginile de pe scena, cit si animatii si secvente din emisiuni de televiziune. „Feeling Good" si „Time Is Running Out", doua dintre cele mai cunoscute piese ale formatiei, au avut efect garantat asupra publicului, care a cintat versurile alaturi de trupa. Dupa o ora si douazeci de minute de Muse intensiv, cei peste 10.000 de spectatori si-au cerut dreptul la un bis care s-a dovedit unul dintre cele mai spectaculoase vazute vreodata la concertele din Bucuresti. Nicidecum o piesa cintata in graba, ci trei, printre care „Stockholm Syndrome", pe durata carora cei trei membri ai trupei au dat lectii despre cum se poate tine publicul cu sufletul la gura.

A fost unul dintre putinele concerte la sfirsitul carora nu am auzit nici un comentariu legat de sonorizare proasta si nici pe cineva care sa fie dezamagit. Daca ar fi sa-l credem pe bateristul trupei, care la final a spus „Bucharest, you rock!" si a promis ca se vor intoarce, nu trebuie decit sa mai avem putina rabdare pina data viitoare.