Prelungirea agoniei la guvernare a Cabinetului Tariceanu incepe sa devina periculoasa pentru interesele Romaniei.

Un guvern disperat e la fel de primejdios ca un om care se ineaca. Se agata de orice si, daca te-a inhatat, te trage la fund dupa el. Echipa premierului Tariceanu a ajuns la disperare, dupa ce a schimbat compromisul guvernarii cu aranjamentul supravietuirii. E adevarat, apropo, ca un finantist liberal umbla sa cumpere voturi pe culoarele Parlamentului in ziua motiunii de cenzura? Am auzit asta din mai multe surse, trag totusi nadejde sa fie un zvon de culoar. Dar daca totusi asa stau lucrurile, avem de-a face cu o ticalosie politica de cea mai joasa speta penala.

Pina una-alta, daca tot nu mai are sustinere decit din partea liberalilor si a UDMR, Guvernul a inceput sa bage hotariri pe sub usa Monitorului Oficial, fara sa mai anunte public ce decizii se iau la Palatul Victoria. Ba se pare ca despre ordonanta de urgenta pentru desfiintarea comisiei prezidentiale care se ocupa de ministri anchetabili n-aveau habar nici macar unii dintre membrii Cabinetului. Ceea ce nu i-a impiedicat s-o voteze. Procedural, Guvernul a inaugurat astfel modificarea Constitutiei prin ordonante de urgenta.

Premierul o fi facut el pata pe Traian Basescu, la reciprocitate, dar asta nu inseamna ca isi poate permite sa umble la atributiile constitutionale ale presedintelui Romaniei, asta mai ales cind pe lista cercetabililor se afla doi ministri din echipa sa. (E de-a dreptul sinistru ca, in timp ce se afla pe aceasta lista, insusi ministrul Justitiei a acceptat sa treaca prin scaldatoarea Guvernului, in loc sa se confrunte cu acuzatiile care i se aduc. Obraznic in aparitiile sale publice, Tudor Chiuariu e de fapt un iepuroi speriat ca nici n-a apucat bine sa faca pe ministrul si are de tras ponoase pentru ceea ce a semnat.)

In situatii informale, politicosul si staifatul Calin Popescu Tariceanu are toate trasaturile baiatului de cartier care-si lasa in scara blocului cei sapte ani de-acasa pentru a dialoga eficient cu gasca. De cind se sprijina la guvernare numai pe trocuri politice si pe liberali, premierul a inceput sa confunde treburile Romaniei cu afacerile de gasca. Daca dl Tariceanu ar avea macar o gasca mai mare si mai de soi, ar fi ceva. Dar cu Tudor Chiuariu, cu Adomnitei si cu alti baieti despre care lumea aude numai dupa ce mai comit vreo ineptie, premierul ar trebui sa-si mute dorinta de a guverna cu orice pret, ocupind, prin desant, primaria vreunei comune mai subpopulate.