Kanal D e un fel de piscina plina ochi cu vedete. Putini sint cei care sa fi aparut aici inainte de a-si fi construit o notorietate pe un alt post de televiziune. Totusi, Kanal D este pe telecomanda mea un fel de podet peste care trec ca sa ajung la Hallmark. Si, asa cum te opresti uneori deasupra unui riu ca sa privesti putin in zare, asa ma opresc eu vreo citeva zeci de secunde pe Kanal D si nimeresc, in general, peste chipul angelic al Gabrielei Cristea. Indiscutabil, fosta vedeta a B1 TV a ajuns un fel de portdrapel al celor de la Kanal D. Ei i s-au incredintat de la bun inceput emisiunile carora li se estima cel mai ridicat rating, ea a ajuns sa fie vedeta cel mai usor asimilabila cu imaginea Kanal D. Dincolo de formatele siropoase, de adierile sentimentale pe care le aduce ca moderatoare, dna Cristea mi se pare a fi prezenta cel mai bine mulata pe gusturile contemporanilor. E ajutata, bineinteles, si de un fizic corespunzator noilor cerinte ale divertismentului, dar dincolo de asta dispune de o cumintenie calina, are o monotonie a spiritului care inspira o anumita asezare traditionala a lucrurilor, o inghetare definitiva in canoanele tuturor cliseelor marunte ale vietii, fie ea de familie, profesionala sau sociala. In timp ce Mugur Mihaescu incearca din rasputeri sa stoarca ultimele consecinte ale gloriei de altadata, facind aceleasi bufonerii ieftine, Gabriela Cristea e senina ca un iceberg bucalat si trandafiriu. In felul ei, e o chintesenta a divertismentului levantin.