Peter Felstead, redactorul-sef al celebrei revistei de aparare „Jane’s Defence", a vizitat saptamina trecuta Romania. A vazut mai multe baze militare si spatii de antrenament si spune ca a ramas impresionat de nivelul de pregatire al trupelor noastre.

Militarii romani, apreciati de parteneriidin teatrele de razboi Sinteti in Romania de aproape o saptamina. Care dintre obiectivele vizitate v-a atras atentia cel mai mult? Baza aeriana din Fetesti. Mi s-a parut atit de… sovietica. E construita dupa vechiul model rusesc si nu prea seamana cu ce am vazut eu prin Occident.

Unii oficiali de la Bucuresti au declarat ca armata romana sta cam prost la capitolul dotare. Cum vi s-au parut echipamentele pe care le-ati vazut?

Nu cred ca sint probleme majore, armata romana a facut progrese importante in sensul acesta. Stiu ca au fost citeva avioane de tip MiG, care s-au prabusit anii trecuti. Dar, in ultima perioada, n-au mai existat astfel de accidente. Din cite am vazut, fortele aeriene se descurca foarte bine cu aeronavele de lupta. Cred ca ar avea nevoie si de altfel de aparate, ceva mai mari. Acestea lipsesc in momentul de fata si ar trebui achizitionate pe viitor.

Ati vizitat si alte tari est-europene, ati vazut in ce stadiu se afla armatele lor. Puteti sa faceti o comparatie?

Tarile care au intrat in NATO inaintea voastra stau ceva mai bine cu dotarea tehnica. In ceea ce priveste pregatirea cadrelor militare insa, Romania nu are concurenta. Armata romana nu are prea multi bani, nu dispune de echipamente sofisticate, asa ca s-a concentrat pe singurul aspect pe care il putea imbunatati: pregatirea personalului. Din acest motiv, cred ca militarii de aici sint extrem de bine antrenati.

In ce sens? La ce se pricep cel mai bine?

In primul rind, la culegerea de informatii. Aici exceleaza! In plus, sint extrem de buni la comunicarea cu localnicii. In Irak, spre exemplu, reusesc foarte repede sa cistige increderea comunitatii bastinase si sa-i atraga pe oameni de partea lor. A ramas o mostenire ciudata de la Ceausescu: irakienii isi amintesc inca de perioada in care Bucurestiul si Bagdadul erau in relatii foarte strinse, iar romanii le vizitau frecvent tara. Astfel, cind vad soldati romani pe strada, ii saluta in limba romana. In general, ii considera prieteni si aliati si ii trateaza ca atare. Din pacate, trupele americane nu se bucura de acelasi tratament.

Altceva?

Am asistat de curind la o demonstratie a Vinatorilor de Munte, linga Predeal, si am fost impresionat. Scenariul era un atac, undeva intr-o prapastie. Totul a inceput cu o explozie uriasa in ripa, iar apoi militarii au inceput sa coboare versantul pe fringhii. Au coborit echipamente grele pina in vale, dupa care le-au urcat inapoi. Nu stiu foarte multe unitati care pot sa faca asta. Cred ca trupele romane au incercat mereu sa demonstreze ceva. Inainte de 2004, Romania a facut tot posibilul ca sa intre in NATO. Dupa aderare, armata face eforturi sustinute ca sa demonstreze ca este un partener de nadejde al Aliantei.

Ziarele romanesti au scris adesea despre faptul ca transportotarele de tip TAB nu sint sigure si nu sint adecvate pentru misiunile de tip Irak si Afganistan. Credeti ca au dreptate?

Intr-adevar, transportoarele TAB nu sint foarte eficiente impotriva unei bombe artizanale plasate pe marginea drumului. Dar, in Irak, militarii romani nu se afla intr-o regiune extrem de violenta, nu sint la Bagdad. In zona lor, la Nassyria, atentatele sint ceva mai rare. In Afganistan, in schimb, trupele romane sint chiar in sudul tarii, unde violentele sint frecvente. Totusi, Afganistanul nu e la fel de periculos ca Irakul. Aici, inca mai exista o sansa ca lucrurile sa se indrepte. Relieful este mai adaptabil operatiunilor militare, iar populatia pare deschisa la schimbare daca i s-ar oferi o varianta mai buna.