Drumul de la Bran la Brasov, parcurs in doua luni, a insemnat, pentru activul politic al PSD, decaderea la stadiul de primate agresive, in care datul in cap este o pornire instinctuala. Modul in care arata acum jungla denumita „Partidul Social Democrat“ poate fi analizat din mai multe perspective. Exista gasti cu interese economice divergente, grupuri cu porniri ideologice diferite sau anturaje bazate pe un patriotism local/regional. Toate aceste forme de regrupare sunt foarte fluide - X si Y pot fi prieteni de afaceri si adversari intr-un Comitet Executiv sau viceversa. Astfel, este fascinant sa reevaluam ce mai inseamna „Omul“ intr-un partid cu potentialul si ambitiile PSD-ului.

In anul de gratie 2007, evolutia generala a societatii pune in lumina stagnarea clasei politice in general si a PSD-ului in mod special. Pe panoplia formatiunii care a avut ambitii de partid-stat, gasim personaje pe care ar trebui sa le vedem pe Discovery sau in spatele gratiilor, dar si persoane decente care si-au gresit vocatia. Paradoxuri si glume proaste ale istoriei. In 2007, gasim un fost prim-secretar PCR din anii '70 in postura de cel mai important vector de imagine al partidului. Gasim un academician amenintat cu excluderea si un purtator de mesaje agreat de conducere care faulteaza limba romana din orice pozitie.