Date recente indica o crestere a consumului in august. Cu efecte bune pentru produsul intern brut.

Multi ani, in Romania, consumul a scazut. Asta se intampla inainte de anul 2000. De aici, in primul rand, ni s-a tras si descresterea economica.

Fara indoiala ca PIB-ul este cel mai relevant termometru al productiei si consumului unei tari. Dar PIB-ul face masuratori si in sens invers, intrupandu-se din productie si din consum. Cum insa productia scadea, iar romanii nu aveau destui bani pentru a-si spori consumul, era limpede ca nu ramanea decat nesansa cresterii-minus.


Nici primii ani de crestere-plus, incepand din 2000, n-au adus schimbari importante in curba consumului. Fiindca, normal, la inceputul cresterii au fost ambalate puternic doar doua motoare: exporturile si investitiile. Al treilea motor, consumul, a fost turat cu incetinitorul. Asa ca plusul de valoare adaugata n-avea cum sa aduca, imediat, mai multa bunastare. Dimpotriva, au fost momente cand am avut si mai putina bunastare.


Cauzele caderii consumului au starnit nenumarate dezbateri. Au fost formulate puncte de vedere dintre cele mai diferite. Unele au lovit tinta, altele s-au dus aiurea. Unele au fost luate in seama, altele ignorate. Din nefericire, chiar daca deseori a fost pus degetul pe rana, n-au fost folosite cele mai bune medicamente. Boala inca n-a fost vindecata. Desi imbunatatirea structurii consumului, in anii din urma, e o realitate. Cum realitate este si cresterea veniturilor. Dar judecata e corecta numai daca ne raportam, in timp, la noi insine: astazi fata de acum cativa ani. Daca privim insa in spatiu, pe continentul european, constatam cu amaraciune ca suntem mult in urma. Veniturile si consumul, la noi, sunt sustinute de o productie inca in prea mica masura competitiva.


Potrivit multor opinii, ar fi de inteles ramanerea noastra in urma. N-avem resurse. Dar putine tari se scalda in resurse. Chiar si dintre cele dezvoltate. Au insa, in schimb, economii performante. Economii cu cresteri pe verticala, bazate pe productivitate si eficienta, principala resursa fiind organizarea rationala a productiei si a muncii. Le ajuta piata, ce are ca suprem criteriu eficienta economica.


Dar iata ca si noi, acum, ne confruntam cu o crestere a consumului. Dar, comparativ nu numai cu tarile dezvoltate, ci si cu tarile vecine care au intrat in 2004 in Uniunea Europeana, consumul nostru e dezorganizat si, in mare masura, inapoiat. De aici, in primul rand, ni se trage si mentinerea unui nivel inca scazut al produsului intern brut, chiar daca ritmul de crestere este optim. Fara indoiala, PIB-ul (indicator ce arata bogatia reala a unei tari, exprimand suma valorilor adaugate) creste nu numai daca se inmultesc  exporturile si investitiile, ci si daca prinde viteza si cea de-a treia locomotiva: consumul. Numai ca romanii nu au inca destui bani sa sustina un consum cu adevarat avansat. O inviorare a numerarului la inceputul verii sau inainte de Pasti ori de Craciun, inmultirea cumparaturilor in magazine, inclusiv in zilele obisnuite, nu inseamna ca in Romania a fost rezolvata problema consumului.


Mai intai, atat structural, cat si calitativ, economia romaneasca nu asigura oferta care sa corespunda nevoilor populatiei. Desi, in aparenta, piata e plina de marfuri. In realitate insa, pe o piata apasata de greutatea cu care societatea noastra intelege un adevar fundamental, acela ca bunastarea nu e posibila fara concurenta si fara eficienta, oferta interna de bunuri si de servicii continua sa fie inflationista. Fiindca nu acopera cererea. Solutia fiind gasita in cresterea exploziva a importurilor. Si in deficitul tot mai mare al contului curent.


Apoi, ne lipseste munca bine organizata, eficienta. Dezorganizarea muncii se razbuna. Am trecut prin tot felul de crize, suportam una si acum: viciul dezorganizarii. De consecintele acestei crize nu vom scapa usor. De aici ne vin dramaticele deficite din economie, reflectate in buget, in balanta comerciala, in pierderile companiilor, greu de cuantificat. Intr-o economie in care marile mize nu sunt productivitatea, competitivitatea si eficienta, supraefortul de a produce mai mult cere mai multe importuri, mai multi bani, un consum mai mare de capital fix.


Si mai sunt iluziile. Caci romanii, imediat dupa decembrie a€™89, au visat o bunastare imposibila, schitata pe baza unor imagini razlete, adunate din filmele vazute la televizor. Dar nu o bunastare pe care s-o putem infaptui noi, cu mijloacele noastre, in conditiile noastre. Si cum modelul nostru e total diferit de traiul nostru, fiindca viata nu curge ca-n filme, ci pe fagasul ei real, cu inflatie, cu somaj, cu salarii in jur de 300 de euro, dezamagirea e inevitabila. Mai cu seama dupa ce, timp de mai multi ani, am epuizat o buna parte din resurse, intr-o incercare disperata de a trai mai presus de puterile noastre. Iar acum ne-am trezit ca pretul consumului fara reforme chiar trebuie sa fie platit. Fara intarzieri.