""Delfinul"" - Cu submarinul la reparat

Recent, ministrul Apararii Teodor Melescanu a readus in discutie problema singurului submarin romanesc. Prezent in baza navala de la Constanta cu ocazia plecarii in misiune a fregatei Regele Ferdinand, Melescanu a afirmat ca submarinul va fi reparat pana la sfarsitul anului. Termenul este putin fortat, dar cert este ca exista vointa pentru repararea submarinului Delfinul.

Ironia sortii este ca atunci cand a fost cumparat, in anii a€™80, Marina Militara a incercat sa achizitioneze un submarin din Vest si a fost tatonata piata din Olanda, Franta si Germania. Romania a fost refuzata insa de statele NATO, pe simplu motiv ca era o tara comunista si facea parte din Tratatul de la Varsovia. In prezent, suntem in NATO si se cauta solutii pentru repararea submarinului in santiere din Vest.


CUMPÃ…RAT DE LA RUSI CU 61,5 MILIOANE DE DOLARI. Povestea submarinului "Delfinul" este una lunga. Marina Militara Regala a avut trei submarine: Delfinul, Marsuinul si Rechinul. Cel mai activ pe timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost Delfinul. Cele trei submarine au iesit din serviciu in 1959 si au fost taiate in 1960. Dupa invazia rusilor in Cehoslovacia in 1968 si pozitia antisovietica a lui Ceausescu, s-a concretizat o noua conceptie de aparare a tarii. Ceausescu dorea sa-si intareasca armata. Asa a luat nastere Programul National Naval, parte integranta din Programul National de Aparare a RSR. In acest program era prevazuta, printre altele, infiintarea unei unitati de submarine.


PROIECT. In acest scop s-a pus la punct un proiect care, pe hartie, cuprindea o mare unitate, cu o baza la mal si trei subunitati a cate trei submarine. O unitate urma sa fie dislocata la Mangalia, una la Midia si una la Sulina. Comandamentul Marinei Militare de atunci, prin departamentele speciale, a facut propuneri de achizitii. Au fost tatonati producatori din Franta, Grecia, Olanda, Iugoslavia si URSS. Discutii s-au purtat si in cadrul Comitetului Tehnic din cadrul Tratatului de la Varsovia. Aici se stabileau Programe de inzestrare, prin acorduri de lunga durata. Aceste programe aveau durata de cinci ani, ca si cincinalele interne. Cu toate tatonarile facute in Vest, nu s-a stabilit nici o colaborare. Asa cum era de asteptat, Romania a fost refuzata de producatorii de armament din NATO. A ramas varianta blocului comunist. S-au purtat discutii cu Iugoslavia. Exista posibilitatea ca submarinul sa fie construit intr-un santier iugoslav, dar cu tehnica ruseasca. Dar aliatii de atunci, rusii, au refuzat sa coopereze intr-un astfel de proiect cu Belgradul. Singurele variante ramase erau cea pur sovietica si cea chinezeasca. Ofiteri din Marina Militara au facut vizite la Beijing si Moscova pentru discutii.

Chinezii ofereau conditii foarte avantajoase. Ei vindeau insa un submarin de tipul "Proiect 33", tot de conceptie rusesca. Submersibilul era de nivelul anilor a€™40 si era depasit moral. Chinezii se ofereau sa livreze sase submarine. Primul ar fi trebuit sa fie construit intr-un santier chinez, urmatorul tot acolo, dar cu muncitori romani, iar celelalte patru intr-un santier romanesc. Cu toate astea, a fost preferata varianta ruseasca. Rusii au acceptat sa ne ofere un submarin foarte performant, care si in prezent este bine cotat.


INZESTRARE. In programul de inzestrare a Armatei a fost prinsa in buget plata cate unui submarin pe cincinal, incepand din 1970 pana in 1985. In primele doua cincinale dupa a€™70, rusii au refuzat sa livreze submarinul promis. Banii prinsi in buget pentru submarin in cincinalul a€™70-a€™75 au fost folositi la achizitionarea de rachete Kub. Cu acestea s-au format cinci divizioane, cu cate trei baterii de rachete fiecare. Abia in anii a€™80 rusii si-au dat acordul pentru livrarea submarinului cerut. Ca performante, submarinul din clasa Kilo, cu un deplasament de 2.400 tdw. la suprafata si 3.080 in imersiune, era cotat al doilea, dupa un model german de aceeasi talie.

In cadrul fostului Tratat de la Varsovia erau preturi preferentiale. Rusii au cerut pe submarin 66 de milioane de dolari, dar comisia romana a negociat si s-a semnat contractul pe suma de 61,5 milioane de dolari. Submarinul a fost contractat in 1984 cu santierul Gorki, actual Niznii Novgorod, si a fost livrat in august 1985. Delfinul a fost adus cu o nava doc pe Volga si apoi, pe canale, pana la Marea Neagra. Livrarea
s-a facut la Odessa. Primul echipaj al submarinului, compus din 54 de oameni, a fost scolit in trei unitati de submarine din fosta URSS. Marinarii au facut cursuri, doua luni la Poti (port la Marea Neagra), un an la Riga (port la Marea Baltica) si, la final, doua luni de practica la Odessa.


OPERA LUI KARMELITZIN. Submarinele din clasa Kilo au fost proiectate de academicianul Karmelitzin si are cateva imbunatatiri structurale care-i sporesc calitatile nautice si tactice. Delfinul are 72,9 metri lungime, 10 latime si este proiectat dupa metoda picaturii de apa alungite. Acest proiect este diferit de cel al submarinelor clasice, cu etrava. Data fiind forma sa, submarinul inainteaza mai usor in imersiune si mai greu la suprafata. Viteza de croaziera la suprafata este de 8-12 noduri, iar in imersiune 20 de noduri (aproximativ 40 de km pe ora). Cota periscopica este de 17 metri, iar adancimea de navigatie in regim de absorbtie aer de la suprafata prin tub snorkell este intre 25-30 de metri. Adancimea maxima de lucru este de 300 de metri, iar adancimea optima de lupta este de 250 de metri. Autonomia sub apa este de noua zile si opt ore. Cea de-a doua inovatie a inventatorului rus a fost invelisul submarinului.


DESCRIERE. Corpul submersibilului este invelit in cauciuc, la fel ca la submarinele atomice. Sistemul exterior cuprinde bucati de cauciuc lipite pe corp cu o grosime de sapte centimetri. Acestea au in structura orificii dispuse dupa forma curbei lui Archimede. Aceste orificii preiau emisiile cu ultrasunete emise de sonarele de pe navele adverse si le disperseaza. Asa se face ca acestea nu se mai intorc la emitator si navele sau submarinele nu mai pot localiza submersibilul. De asemenea, toate agregatele si tubulaturile sunt asezate pe amortizoare de cauciuc, respectiv au mansoane la trecerea prin peretii despartitori. Toate acestea fac submarinul Delfinul foarte greu de detectat. Viteza de zgomot zero este de trei noduri, in timp ce alte submarine au zgomot zero doar atunci cand nu se mai deplaseaza pe sub apa. Submarinul Delfinul a fost prima nava din Flota militara romaneasca dotata cu calculator universal de bord BIUS (sistem integrat de prelucrare a informatiilor pentru conducerea luptei). Calculatorul este deservit de trei operatori. Acest sistem preia si opereaza toate informatiile primite de la senzorii externi, dar si de la cei interni. Chiar miscarea membrilor echipajului este monitorizata. Sistemul este dublat de un altul, pe sistem clasic, compus din componente elctromagnetice. Propulsorul care antreneaza elicea este un motor electric, tocmai pentru a reduce zgomotul la bord. Acesta este alimentat de un acumulator compus din doua grupuri a cate 64 de elementi, plus patru de rezerva. Fiecare grup cantareste 60 de tone.


ARMAMENT SI SISTEME PERFORMANTE. Delfinul dispune de un complex automatizat de lansare torpile calibru 533,4, compus din sase tuburi, toate dispuse in prova. De la bord se pot lansa sapte tipuri de torpile, printre care si torpile teleghidate prin fir tip Tiger fish, dar si torpile de viteza cu oxigen. Sistemul de realimentare a tuburilor este de tip revolver, dublat de unul mobil si unul fix. Fiecare sistem are cate sase torpile. Submarinul poate lansa 18 torpile in 6,4 minute si mai poate lua la bord 24 de mine speciale. Delfinul mai detine un sistem de lansare a tintelor false si un complex de rachete antiaeriene IGLA 1. Ca senzori, submarinul are trei sisteme de radiolocatie. Observatia la suprafata se face pana la 50 de km, iar submersibilul mai detine sisteme de protectie si bruiaj pentru ducerea razboiului electronic. Pentru lupta in imersiune, Delfinul este dotat cu un complex hidroacustic GAS, compus din sase statii de ascultare, care pot sesiza zgomotele navelor in regim pasiv pe o raza de 200 de km. In prova, submarinul este dotat cu detectoare de mine si mai are un sistem de supraveghere a regimului de functionare a elicei. Prin aceste sisteme, calculatorul de bord BIUS poate supraveghea si urmari tintele submerse in regim activ (impuls-ecran) la distante de pana la 80 de km. De asemenea, poate urmari in doua sectoare diferite evolutia tintelor si poate determina simultan elemente de atac. Asupra acestora se pot lansa succesiv sarje de torpile.


RESURSA ACUMULATORILOR, EPUIZATa DIN 1995. Prin contract, submarinul este garantat 25 de ani, in conditiile in care reviziile tehnice standard lunare anuale plus o reparatie medie ar fi fost urmate intocmai. Dupa 20 de ani de exploatare, ar fi trebuit sa se efectueze un control tehnic general al submarinului. In functie de evaluarea starii tehnice a acestuia, se mai putea prelungi utilizarea sa cu inca cinci ani. Daca situatia o cerea, era stabilita o reparatie capitala, in urma careia durata de functionare i se putea mari intre 10 si 15 ani. La submarinul Delfinul nu s-au facut decat reparatii lunare si anuale. Prima reparatie trebuia efectuata in anul 1990. Din cauza schimbarii regimului si a evenimentelor ce au urmat, aceasta nu a mai fost facuta nici pana in prezent, din lipsa de fonduri. Una dintre problemele pentru care submarinul nu a mai fost functional este cea a acumulatorilor care alimenteaza propulsorul. Resursa acestora s-a epuizat din 1995. De atunci, submarinul nu a mai iesit in misiune in mare. Grupul de acumulatori cu care a fost livrat submarinul Delfinul a rezistat trei ani, desi era garantat doi ani si jumatate. Al doilea grup a fost importat in 1988 si a fost montat la bord cu asistenta din partea constructorului. Acesta a functionat tot trei ani si nu a mai fost inlocuit nici pana in prezent. Atunci cand au fost schimbate, aceste baterii au costat trei milioane de dolari. Acum insa nu doar bateria este problema submarinului. Este nevoie de o evaluare profunda a starii tehnice a submersibilului si trebuie stabilita o lista de reparatii. Aceasta este, se pare, destul de lunga. Conform instructiunilor de exploatare la bord, exista sisteme care asigura vitalitatea si mentinerea in parametri a submersibilului. Din 1992, echipajul a respectat toate prevederile privind exploatarea si intretinerea agregatelor si instalatiilor pentru a asigura functionarea sistemelor vitale. Au fost executate lucrari de intretinere lunare si reparatiile anuale. Au fost mentinute in stare de functionare sistemele vitale ale submersibilului. Starea tehnica a submarinului este buna din punct de vedere al functionarii la mal. Totusi, multe dintre agregatele si componentele tehnice ale submarinului au resursa de functionare epuizata. Specialisti care cunosc situatia submarinului afirma ca aducerea sa in stare de operabilitate insumeaza mai multe etape.


SPORESTE CAPACITATEA LA GRANITA DE EST A NATO. Mai intai trebuie executata o defectatie amanuntita a sistemelor si mecanismelor submarinului. O astfel de operatiune poate dura aproximativ doua luni. Contractarea bateriei, aducerea si montarea ar putea dura inca o luna. Apoi intocmirea unui program de revizie tehnica, urmat de inlocuirea elementelor care nu mai prezinta garantie in functionare, montarea acestora, reglarea si etalonarea si executarea de probe de mare poate dura intre 4 si 6 luni.

Costul unei asemenea reparatii, plus achizitionarea pieselor, este apreciat de aceiasi specialisti la aproximativ 12 milioane de euro. Dar costurile variaza in functie de starea exacta a submarinului, in momentul in care el va fi desfacut bucata cu bucata. Exista deja o oferta tehnica de reabilitare din partea celei mai mari companii de specialitate din lume in domeniul naval. Daca Statul Major al Fortelor Navale este hotarat sa mearga inainte si sa accepte oferta pe care o are deja, considerata una avantajoasa, atunci efortul merita facut, pentru ca submarinul Delfinul sa devina operational.

Submarinul ar spori semnificativ capacitatea de lupta a Fortelor Navale Romane acum, cand suntem responsabili pentru o importanta portiune din granita terestra si navala de est a NATO.
In prezent, submersibilul a fost transferat de la Divizionul de nave scoala al Academiei Navale "Mircea cel Batran" la Centrul de scafandri, in perspectiva operationalizarii.


Solutii avansate de salvareDelfinul are conditii foarte bune de habitat la bord. Exista doua careuri. Postul de medic chirurg este obligatoriu in organigrama echipajului submarinului. Acesta isi poate amenaja sala de operatie in careul ofiteri, care are o dubla intrebuintare. Masa se adapteaza pentru operatie si incaperea este dotata cu sisteme de monitorizare si alimentare cu oxigen. Cu toate ca spatiul este restrans pe submersibil, acesta este folosit la maxim. Submarinul are un sistem de salvare a echipajului. Adancimea de la care echipajul se poate salva este de 120 de metri. Intr-o ecluza de salvare intra pe rand membrii echipajului, se egaleaza presiunea cu cea de afara, dupa care sasul este deschis si pe o sfoara marinarii urca la suprafata. Pe sfoara pe care se urca la suprafata sunt semnalizate adancimile la care marinarii fac pauze de egalizare a presiunii, pentru a nu fi afectati de efectul bend (in cazul in care corpul nu se adapteaza la presiune, in artere apar bule de aer care pot produce decesul). O alta modalitate de salvare este cu ajutorul unui batiscaf, ce coboara la submarin si se fixeaza etans pe gura sasului de salvare. Pe aici se face transferul de echipaj in batiscaf, cu ajutorul caruia se ajunge la suprafata.

---

Despre autor: