Ce vor barbatii Viata isi da la o parte valurile atunci cand crezi ca nu ti se mai poate dezvalui nimic demn de remarcat... O zi absolut banala. O zi de inceput de primavara care nu iesea cu nimic in evidenta. O zi de vineri. Tanara se pregatea sa adoarma, dar in acea secunda a simtit cum totul in jurul ei incepe sa vibreze. Lustra capata o traiectorie de pendul... Si-a dat seama ca este cutremur, dar avea sa se termine imediat?! Totul se zdruncina din ce in ce mai tare. Lumina se stingea si se aprindea intermitent. A intepenit cu mainile pe masa si a crezut ca totul se va sfarsi in clipa aceea... Percepea zgomote despre care nu stia daca sunt reale sau nu. Cosmarul parea ca nu se mai termina. Deodata, totul s-a oprit. S-a lasat tacerea. Si intunericul. Nu auzea si nu vedea nimic. In camera patrundea doar lumina de afara. Era lumina unui astru care in noaptea aceea se acoperise cu valuri multe si dese. Luna... Un nod ii statea in gat, apoi a inceput sa planga. Si sa urle, un urlet pe care l-a eliberat si care a eliberat-o de tensiunea care o paralizase. Dimineata a venit, luminand ruinele unui oras care fusese aruncat in dezastru.  El era cascador, cel mai bun. Echipa din care facea parte salva supravietuitor dupa supravietuitor. Se afla pe la etajul 7-8 al unui bloc de pe Calea Victoriei. Pe ea, studenta blonda care plangea printre ruine, a salvat-o in ultima clipa aproape. Era sfarsita, extenuata si recunoscatoare in acelasi timp. Dupa ce a condus-o intr-un loc sigur, a vrut sa treaca intr-o camera alaturata sa salveze un alt sinistrat. Cand a pus piciorul in cealalta camera, s-a tinut cu mana de zidul despartitor, dar bucata de zid s-a desprins, iar el a cazut in gol. Se spune ca la baza eroismului sta intotdeauna un act irational. Nevoia altruista de a fi in slujba celorlalti, de a-ti risca viata pentru a salva o alta, de a te supune unui asemenea risc, nu are nimic in comun cu ceea ce vedem in filme ca Batman, Rambo sau Superman! Tine de splendoarea existenta in acel loc numit suflet si de minunea aceea pe care noi o numim simplu dragoste de viata si de semeni. loreta.popa@jurnalul.ro