Tesca Barnett-Osman: "Nu vreau sa fiu bej!"

Atitudine - O Doamna impresionanta
Tesca Barnett-Osman nu este o femeie obisnuita. Pornind de la nume, comportament, mod de a vorbi, prezenta, poti fi convins ca ai dat peste un om care apartine tuturor timpurilor: trecut, prezent si viitor. Ceea ce este rar.  Locuieste in Bucuresti, pe o strada cu nume primavaratic, intr-o casa ce surprinde prin aerul de "The Forsyte Saga". Este vorba despre sotia Excelentei Sale domnul Robin Barnett, ambasadorul in Romania al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. O persoana care, in afara faptului ca este sotie de ambasador, totodata presedinta a Asociatiei Internationale a Femeilor - Bucuresti (International Womena€™s Association, Bucharest) si are la activ studii de specialitate (matematica, fizica, inginerie, franceza, italiana, germana), este in primul rand om.      PE FATA. Faptul ca are un nume cu o rezonanta speciala il explica, nonsalant, chiar doamna casei cu aroma de John Galsworthy: "Prenumele vine din imaginatia bogata a tatalui meu. Numele de familie, «Osman», pare sa fie de origine turca, dar de fapt provenienta lui este alta. Este un nume din sudul Angliei. Eu m-am nascut in Australia, dar parintii mei sunt din Dorset. Acolo «Osman» este «river pilot». E o pura coincidenta asemanarea cu numele turcesc. Apoi am adaugat numele de familie al sotului". Doamna Tesca Barnett-Osman nu este total straina de Romania. "Am mai fost in Romania, cred ca in a€™95, ca voluntar, la Baia Mare, pentru o organizatie umanitara. Scopul organizatiei era sa califice fetele care ies din centrele de plasament, la varsta de 18 ani, in domeniul textil. Am adus materii prime si masini de cusut, dar proiectul nu si-a atins obiectivul. Pentru ca fetele aveau nevoie de cunostinte de baza: cum sa curete un cartof, cum sa fiarba un ou, cum sa faca curat in casa. Iar cele mai in masura sa le invete aceste lucruri erau romancele. Apartinand unei culturi straine, era destul de dificil pentru noi sa le invatam lucrurile acestea, asa ca proiectul a esuat. Sper totusi ca isi aduc aminte ca cineva a incercat sa le dea o mana de ajutor si  sa le ofere o noua perspectiva asupra vietii." Acea perioada i-a lasat o impresie interesanta: "Oamenii aveau o perspectiva foarte diferita asupra vietii. Pana atunci nu mai fusesem in sudul Europei. Comparam cu felul de a fi al adolescentilor britanici, si diferentele de mentalitate erau uriase. Traind in centre de plasament pana atunci, fetelor le lipsea independenta. Erau insa persoane calde, prietenoase si aveau un simt al umorului foarte inocent". Doamna se deplaseaza cu greu. In carucior cu rotile. Nu ascunde deloc faptul ca a suferit un accident. "Mi-am rupt piciorul in Cipru, cand eram in vacanta. Nu schiam, nu faceam nimic periculos. Eram intr-un muzeu de arheologie. Am alunecat pe o piatra si iata-ma! Dar ghinionul acesta mi-a oferit sansa sa vad prin ce trec oamenii cu dizabilitati in Romania. Eu o sa stau asa doar sase saptamani, altii sunt asa toata viata. Nu pot sa mai merg cu metroul. Nu pot sa mai ies de pe strada mea. Nu pot sa ma duc sa beau o cafea, trebuie sa rog lumea sa ma duca unde am nevoie. Mi-am pierdut independenta. E de inteles ca vechile cladiri nu au rampe de acces, dar nici cele care se construiesc acum nu au asa ceva in plan. Situatia e foarte grea si pentru mamele cu copii in carucioare. Si nimeni nu se ofera sa le ajute. E o atitudine pe care am intalnit-o in multe locuri. Ii admir pe cei care se descurca traindu-si toata viata in carje sau in scaun cu rotile. Pentru mine e doar o situatie temporara. Dar ei? Cum isi fac cumparaturile, cum isi platesc impozitele... Sunt oameni mult mai curajosi si descurcareti ca mine."   LA OBIECT. Ca sotie de ambasador nu prea are probleme. Toate au insa o explicatie: "Pentru ca sunt sotie de ambasador, intampin mai putine probleme decat omul obisnuit. Oamenii sunt foarte cumsecade, pentru ca merg alaturi de el, stiu cine este pentru ca vine cu masina ambasadei si are si garzi de corp. Am mult mai putine probleme ca majoritatea romanilor. Exista totusi atitudini «problematice». Azi-dimineata am fost la coafor, pentru ca o tot aman de ceva timp. Oamenii de acolo stiu cine sunt si sunt foarte draguti si politicosi. Dupa aceea am fost la farmacie, in Piata Lahovari. Eram in carje, pentru ca este greu sa gasesti un loc de parcare in zona aceea si nici nu stii daca incape scaunul cu rotile pe trotuarul plin de masini. Acele carje m-au facut invizibila! Vedeau ca vreau sa cumpar ceva, erau doua doamne la casa si un singur client, o doamna in varsta care avea chef de vorba. Normal, asa sunt batranicile... Am asteptat ca doamna sa termine ce are de vorbit. Urma sa fiu servita si eu. Atunci a intrat alta doamna in varsta si au servit-o pe ea. Cand am intrebat de ce nu este randul meu, mi s-a spus ca pot sa astept, desi eram in carje. Nu trebuia sa fiu tratata altfel pentru ca sunt sotia ambasadorului, ci pur si simplu pentru ca sunt OM. Daca stiau ca sunt sotia ambasadorului, as fi fost servita foarte repede si foarte bine!". Daca ar avea o bagheta fermecata, ar transforma felul in care se conduce si se parcheaza in Bucuresti. "Trebuie sa stau in scaunul cu rotile cateva saptamani. Nu pot sa merg aproape nicaieri, nici macar la restaurantul de vizavi, pentru ca nu are rampa. Se conduce si se parcheaza groaznic in Bucuresti. Imi place sa conduc, dar evit sa o fac in Bucuresti. E o nebunie totala sa conduci in oras. De multe ori prefer sa merg cu metroul. E mult mai simplu, eficient si rapid."   FEMEI, FEMEI. O intrebare poate caraghioasa: problemele unei sotii de ambasador sunt similare cu cele ale unei femei obisnuite? "Nu sunt in masura sa raspund, tocmai pentru ca ma aflu intr-o pozitie privilegiata. Locuiesc intr-o casa frumoasa, altcineva se ocupa de toate treburile curente. E clar ca nu intampin problemele de rutina ale vietii de zi cu zi. Stiu ca nu este usor sa ai grija de casa, mai ales ca am prietene romance care au un statut peste medie, si tot nu li se pare usor. Sunt femei care au doua sau trei locuri de munca si trebuie cumva sa aiba grija si de copii. Cu un salariu nu foarte mare trebuie sa cumpere cele necesare familiei si sa plateasca impozitele. Sunt femei demne de toata admiratia. Nu sunt in masura sa raspund, pentru ca nu ma confrunt cu asemenea probleme." Conduce o organizatie interesanta - Asociatia Internationala a Femeilor - Bucuresti. Ce inseamna pentru Tesca Barnett-Osman acest lucru? "Ca majoritatea celor care intra in aceasta asociatie, am indragit latura sociala a organizatiei si totodata am fost atrasa  de activitatea caritabila. Iar actele de caritate reprezinta oportunitatea de a realiza ceea ce mi-am propus la sosirea in Romania. Am initiat cateva proiecte care au decurs bine si va pot spune ca «bucuria reusitei» cauzeaza dependenta. Nu e un secret ca Asociatia a avut probleme interne in ultimul an. Eu am dorit sa o readuc la obiectivele sale fundamentale: actiunile sociale si de caritate. E drept ca cele doua dimensiuni nu pot fi despartite cu totul. Majoritatea femeilor intra in organizatie pentru partea sociala, dar prin activitatea lor ajuta la colectarea de fonduri. Anul trecut s-au strans peste 170.000 de euro, pe care i-am cheltuit cu chibzuinta in ultimele luni." Nu este usor sa lucrezi cu femeile, mai ales cu multe femei. E dificil. "Depinde", spune doamna Barnett-Osman. "Multa lume aici, in Romania, trebuie rugata, incurajata, chiar flatata pana sa se apuce de treaba. In timp ce in Marea Britanie se asteapta ca omul sa-si faca treaba pur si simplu. Admit insa ca toata lumea simte nevoia sa fie apreciata. Nu cred ca e mai greu sa lucrezi cu femeile decat cu barbatii. Daca vrei o treaba bine facuta, cere-i unei fe- mei - eventual cu patru copii, sa se ocupe de ea! O sa gaseasca o metoda de a rezolva problema, pentru ca nu are de ales. Exista conflicte cauzate de personalitatea diferita a fiecaruia in orice grup, fie ca este format din barbati, femei sau copii. Ajungi sa intri intr-un grup tocmai pentru ca vrei sa cunosti acel ceva «diferit». Daca vrei sa te rezumi la a te cunoaste pe tine insuti, te asezi intr-o camera cu oglinzi si in doua zile esti mort de plictiseala!"   NEDREPTATE. O deranjeaza ca nu reuseste sa stapaneasca pronuntia cuvintelor romanesti. Apoi o deranjeaza nedreptatea. "Este, daca vreti, un stereotip al felului britanic de a fi. Am doua surori care locuiesc in Australia. Acum cativa ani, in timpul campionatului mondial de rugby, una dintre ele mi-a trimis un sms cu «Suntem impotriva lui Jonny (n.r. - Wilkinson)». Cam asta era si atitudinea presei de la antipozi. Desi m-am nascut in Australia, am tinut cu Anglia si m-am bucurat cand Wilkinson a marcat golul decisiv si selectionata Albionului a castigat Cupa Mondiala la Rugby. Cum ziceam, nu suport nedreptatea si rautatea gratuita. Oamenii pot fi foarte cruzi si nu inteleg de ce. Nu vad de ce trebuie sa lovesti un caine sau sa te rastesti la o batrana care traverseaza greu strada."   FINALUL. Au trecut deja minute in sir de interviu. Nu este deloc o persoana plicticoasa. Desi... "Am zodia cea mai plicticoasa: sunt Capricorn! Capricornii sunt stabili, oameni care muncesc mult si pe care te poti baza. Dar sunt si plictisitori, incapatanati. In zodiacul chinezesc sunt bou. Ce credeti ca se spune despre boi? «Stabili, oameni care muncesc mult si pe care te poti baza si... plictisitori.» Cam acelasi lucru. Dar pentru ca m-am nascut in Australia, unde toate lucrurile sunt cu susul in jos, eu nu sunt asa... sau macar asa ma eschivez eu!" Doamna in varsta de 45 de ani nu se poate defini cu un singur cuvant. "Imi place sa iau soarta potrivnica drept o provocare, atitudine tipic britanica. Sunt dezordonata, dar imi plac lucrurile ordonate, poate pentru ca am petrecut mult timp in Germania. Sunt un om destul de... tactil. Mi-ar placea sa se spuna despre mine ca sunt un om onest. Daca ar fi sa ma definesc, m-as defini printr-o culoare. Dar... nu vreau sa fiu bej! As vrea sa fiu rosu sau portocaliu... O culoare aprinsa!"   Acesta ar fi putut fi finalul interviului cu o doamna interesanta, care in nici un caz nu este bej. Insa finalul este despre Romania: "Pentru mine Romania reprezinta sansa de a schimba ceva. As fi putut sa raman in Anglia si sa invat femeile in varsta sa faca diverse tesaturi sau as fi putut sa lucrez ca voluntar. Aici sansele de a schimba in bine viata cuiva sunt mult mai mari. Pe de alta parte, Romania e o aventura. Zi de zi!".   roxana.roseti@jurnalul.ro   Duminica, in Anglia Gradina resedintei cu iz de seriale englezesti duce cu gandul la o zi de duminica. Chiar: ce inseamna ziua de duminica pentru doamna Tesca Barnett-Osman? "O zi linistita. Sotul meu are foarte multa treaba in cursul saptamanii si duminica pur si simplu vrea sa se relaxeze, sa se incarce, eventual facand activitati in aer liber. Uneori trebuie sa mearga la diverse evenimete si in week-end. Saptamana trecuta am mers la un meci de crichet. Nu a fost munca in adevaratul sens, dar nu este nici prea intim!" Duminica, in Anglia? "Ne ocupam de treburile casnice, de care nu avem vreme in cursul saptamanii, si ambasadorul pregateste cina. Ii place sa gateasca fripturi la cuptor, in stilul traditional englezesc. Avem stiluri foarte diferite cand gatim! In Anglia, eu am gatit de luni pana vineri, in weekend-uri si de sarbatori s-a ocupat el. Aici avem bucatar de luni pana vineri, dar incerc sa-i pastrez obiceiul." In general, ii place mancarea picanta. Din bucataria romaneasca, ii plac sarmalele. "Eu nu gatesc lucruri care necesita migala, pentru ca imi lipseste rabdarea: stai trei ore sa gatesti ceva care se termina in trei minute!"    Coase, picteaza Scrie jurnale pentru familie, pentru a le impartasi "aventurile" prin care trece. "Imi place sa le povestesc lucrurile ridicole care mi se intampla. Incerc sa-i fac sa rada, chiar daca le povestesc cum mi-am rupt piciorul. Imi place sa fiu creativa: cos, pictez (desi nu am mai facut-o de ceva timp) si munca la organizatia de caritate imi aduce foarte multa bucurie. E ca un drog. Nu sunt platita pentru munca asta, dar depun acelasi efort ca si cand as fi platita."   ,,Exista conflicte cauzate de personalitatea diferita a fiecaruia (...). Ideea este ca ajungi sa intri intr-un grup tocmai pentru ca vrei sa cunosti acel ceva «diferit».  Daca vrei sa te rezumi la a te cunoaste pe tine insuti, te asezi intr-o camera cu oglinzi si in doua zile esti mort de plictiseala!" Tesca Barnett-Osman   ,,Nu e un secret ca Asociatia Internationala a Femeilor Bucuresti a avut probleme interne in ultimul an. Eu am dorit sa o readuc la obiectivele sale fundamentale: actiunile sociale si de caritate. E drept ca cele doua dimensiuni nu pot fi despartite cu totul" Tesca Barnett-Osman   ,,Pentru ca sunt sotie de ambasador, intampin mai putine probleme decat omul obisnuit. Oamenii sunt foarte cumsecade pentru ca merg alaturi de el, stiu cine este pentru ca vine cu masina ambasadei si are si garzi de corp. Am mult mai putine probleme ca majoritatea romanilor" Tesca Barnett-Osman   ,,Trebuie sa stau in scaunul cu rotile cateva saptamani. Nu pot sa merg aproape nicaieri, nici macar la restaurantul de vizavi, pentru ca nu are rampa. Se conduce si se parcheaza groaznic in Bucuresti. Imi place sa conduc, dar evit sa o fac in Bucuresti. E o nebunie totala sa conduci in oras" Tesca Barnett-Osman   ,,Mi-am rupt piciorul in Cipru, cand eram in vacanta. Nu schiam, nu faceam nimic periculos. Eram intr-un muzeu de arheologie. Am alunecat pe o piatra si iata-ma! Dar ghinionul acesta mi-a oferit sansa sa vad prin ce trec oamenii cu dizabilitati in Romania" Tesca Barnett-Osman   Oriunde merge, nu poate sa stea mult Are locuri dragi in Romania: "Am fost la Baia Mare ultima oara acum un an si am ajuns la extremitatea nordica a Maramuresului, intr-un satuc. Era superb. Imi place Clujul, cu aspectul lui germanic. Am fost la Sibiu, Brasov. Din pacate, oriunde merg, nu pot sa stau foarte mult timp si sa ma bucur cu adevarat de frumusetile locului. Maramuresul mi-e cel mai drag. Imi place si Costinestiul. Am fost impresionata de cum s-a refacut plaja dupa acele inundatii groaznice". Patroneaza organizatia "Copii in dificultate": "Primele lor actiuni in Romania s-au adresat copiilor bolnavi de SIDA, cum erau cei de la spitalul de la Cernavoda. Asta se intampla in 1990 si unii dintre acei copii sunt inca in viata. M-am implicat, pentru ca au o conferinta anuala privind autismul. Iar fiul meu e autist. Nu e o boala, asa cum nu e o boala daca esti femeie sau barbat. Nu poti sa alegi asta, esti pur si simplu. Asa si cu autismul. E ca diferenta dintre Microsoft si AppleMac. Majoritatea folosim Microsoft, dar nu inseamna neaparat ca este un sistem mai bun! Fiul meu are 15 ani, va invata o profesie, isi va indeplini indatoririle de cetatean, se va casatori si, cand o sa imbatranesc, va avea grija de mine".   ,,Am zodia cea mai plicticoasa: sunt Capricorn! Capricornii sunt stabili, oameni care muncesc mult si pe care te poti baza. Dar sunt si plictisitori, incapatanati. In zodiacul chinezesc sunt bou. Ce credeti ca se spune despre boi? «Stabili, oameni care muncesc mult si pe care te poti baza si... plictisitori" Tesca Barnett-Osman   ,,Fiul meu e autist. Nu e o boala, asa cum nu e o boala daca esti femeie sau barbat. Nu poti sa alegi asta, esti pur si simplu. Asa si cu autismul. E ca diferenta dintre Microsoft si AppleMac. Majoritatea folosim Microsoft, dar nu inseamna neaparat ca este un sistem mai bun!"   ,,Am fost la Baia Mare ultima oara acum un an si am ajuns la extremitatea nordica a Maramuresului, intr-un satuc. Era superb. Imi place Clujul, cu aspectul lui germanic. Am fost la Sibiu, Brasov. Din pacate, oriunde merg nu pot sa stau foarte mult timp si sa ma bucur cu adevarat de frumusetile locului"   ,,Stiu ca nu este usor sa ai grija de casa, mai ales ca am prietene romance, care au un statut peste medie, si tot nu li se pare usor. Sunt femei care au doua sau trei locuri de munca si trebuie cumva sa aiba grija si de copii. Cu un salariu nu foarte mare trebuie sa cumpere cele necesare familiei si sa plateasca impozitele. Sunt femei demne de toata admiratia"   ,,Sunt un om destul de... tactil. Mi-ar placea sa se spuna despre mine ca sunt un om onest. Daca ar fi sa ma definesc, m-as defini printr-o culoare. Dar... nu vreau sa fiu bej! As vrea sa fiu rosu sau portocaliu... O culoare aprinsa!" Tesca Barnett-Osman

---

Despre autor: