Cazut la mijloc, Mircea Geoana, care s-a visat pentru aproape un an regina scenei politice romanesti, a sfirsit violat de toti. Si daca tot a durat atit de mult si cu atit de multi, ma intreb si eu daca nu cumva chiar i-o fi placut, in timp ce eu imi bat gura degeaba incercind sa-i pling de mila.

Desi zgircita cu ea, natura i-a dat totusi o sansa. Fetita-salon, s-ar fi scos cu doua-trei aventuri de incalzire si o cariera de amanta respectata a unei bestii de cartier. S-a crezut insa regina si a ajuns o tura cu Patriciu si Iliescu, una cu Basescu, cu Viorel pe post de peste. Va sfirsi probabil in bratele acestuia. Melodrama e oricum pe terminate, iar cortina sta sa cada pe toata scena politica. Precum se vede, inceputul tine de o eroare de gen. Ea e Geoana, desi aduce parca putin si cu Romania. Pentru ca motiunea pe care a depus-o si a ratat-o cu aceeasi gratie chiar avea sens. Guvernul Tariceanu II trebuia sa pice fie si pentru ca nu poti guverna onorabil doi ani cu 20 la suta oficial in Parlament si cu vreo 15 in sondaje fara a produce spiritelor fine o usoara greata de democratie si majoritatii o gretoasa pofta de becalism. Dar trebuia sa pice, mai ales pentru ca, indiferent ce ar fi urmat, sfirseam poate cu trei ani de pacaleala in care PD facea opozitie la putere, Tariceanu se facea ca guverneaza si Geoana o facea pe politicianul. Trebuia sa pice, pentru ca Basescu, singura figura care nu-si putea ascunde natura in spatele vreunui papagal politic din moment ce intre timp devenise presedintele tarii, trebuia sa aiba si posibilitatea de a demonstra ceva. Nu s-a-ntimplat, pentru ca nimeni n-a vrut cu adevarat. Geoana nu se pune nici tura asta, pentru ca la el, cum spuneam, e o confuzie de gen. Sa ne imaginam contrariul. Traian Basescu ar fi numit un premier. De la PD. Sau de la PSD, pentru ca, spre deosebire de cei ce cred ca presedintele a incercat sa-i pacaleasca pe pesedisti, eu cred ca n-ar fi avut nici o problema sa le dea si functia de prim-ministru. In oricare dintre variante, aceeasi majoritate care a picat motiunea ar fi picat si posibilele guverne ale lui Basescu de dupa. Rezultatul: anticipate. Dar de ce sa-si bata capul presedintele inca vreo trei luni cit dureaza procedura, cu toata tevatura de rigoare, cind si-a facut deja mina trei ani cu Tariceanu pe post de premier. Iar inca un an, mai ales daca e si ultimul dintr-un mandat, face cit inca alti trei. Argumentul major e insa altul. Traian Basescu stia ca motiunea nu va trece. Spre deosebire de fanii sai care confunda tot mai des dorinta cu realitatea, politicianul Basescu mai intii calculeaza. Si se informeaza. Si mai are si intuitie. Motiunea nu putea sa treaca pentru ca Basescu era primul care stia, fie de la servicii, fie de la serviciile amicilor din PSD, ca o mina buna de parlamentari n-o vor vota. Stia, ceea ce altii doar ghiceau, ca principala motivatie a citorva pesedisti pentru a nu vota motiunea era de a-l pune la punct pe Geoana. In PSD exista destui parlamentari care, spre deosebire de Geoana, nu mai au nimic de pierdut indiferent ce se-ntimpla cu partidul lor. Iar pe Traian Basescu esecul liderului PSD n-avea cum sa-l incomodeze deloc. Dimpotriva. Geoana mai punea o data cruce PSD-ului cu mina sa, in caz contrar, Basescu punindu-i-o definitiv lui Tariceanu. Cazut la mijloc, Mircea Geoana, care s-a visat, cum spuneam, pentru aproape un an, regina scenei politice romanesti, a sfirsit violat de toti. Si daca tot a durat atita de mult si cu atit de multi, ma intreb si eu daca nu cumva chiar i-o fi placut, in timp ce eu imi bat gura degeaba incercind sa-i pling de mila.