Intr-una dintre zilele cand autoritatile ii sfatuiau pe cardiaci sa bea multe lichide si sa nu plece de acasa, iar la televizor aparea un cetatean care-si prajea omleta pe asfalt, am ramas cu privirea, ca trasnit, pe unul dintre muncitorii care trudeau ca ocnasii, in plin soare, la o linie de tramvai.


Lasand la o parte faptul ca nu-i o fericire sa spargi betoane pe arsita nici daca esti un mascul inalt si vanjos, lucratorul la care ma uitam era scund, stramb si nevolnic.
Ce mai incolo, incoace, un om pentru care viata nu putea fi decat un lung sir de amaraciuni, iar spartul betoanelor, poate cel mai mic dintre ele. Desi nu era tocmai cuviincios ce-mi trecea prin minte, nu am reusit sa-mi reprim un gand, si anume ca spermatozoidul din care se nascuse mititelul invinsese in intrecerea dura cu alte cateva milioane de spermatozoizi. Cu siguranta ca, in milioanele de spermatozoizi invinsi, cateva sute de mii ar fi fecundat, cu un alt rezultat, mult mai bun, ovulul, dar uite ca biruise bicisnicul care avea sa trimita pe lume un om fara nici o sansa la urmatoarea intrecere. Aceea care dura o viata si isi hotara adesea perdantii de la inceput.


Un film american debuta cu povestea unui spermatozoid, relatata de el insusi. Era o comedie, care continua cu micul roman de noua luni al bebelusului si iesirea acestuia la lumina, iar apoi cu alte izbanzi si poticniri din copilarie si din viata de adult. Statistic privind lucrurile, omenirea e suta la suta creatia unor miliarde de miliarde de spermatozoizi victoriosi. Statistic vorbind, doar victoriile in cele doua razboaie mondiale au produs la fel de multa nefericire pe cap de invingator. Nu stiu daca medicina va reusi sa urmareasca vreodata de aproape cursa unui spermatozoid cu destin de castigator, dar as citi cu sufletul la gura romanul unei astfel de intreceri, cu milioane de competitori, scris de un doctor cu simtul umorului si al dramei, in egala masura.


Dupa ce a venit autobuzul si l-am pierdut din ochi pe nefericitul care spargea cu pichamarul la betoane, pana ce incepea sa-i fiarba creierul si sa vada incetosat, m-am uitat, cu un sentiment confuz, de stiutor care, in afara de faptul ca stie, n-are nici o putere la lumea de pe strada. Am fost invatati cu ideea ca destinul si-l mai face si omul, dar ce destin sa-ti faci cand te nasti din capriciul unei intreceri unde nu invinge cel mai bun? Iar daca cel mai bun spermatozoid din zeci de milioane a fost totusi acela din care a iesit omuletul scund, stramb si nevolnic, ce destin sa-si mai rostuiasca bietul de el?