De ce ii coteaza romanii mai bine in cultura pe Florin Piersic si pe Sergiu Nicolaescu decit pe Plesu si pe Liiceanu? Cum e cu totalitarismul cultural al binomului Liiceanu-Plesu?

Un sondaj de opinie realizat de Biroul de Cercetari Sociale spune ca romanii ii vad pe primele locuri in cultura autohtona pe Florin Piersic, Sergiu Nicolaescu si pe Adrian Paunescu.

Sa fie acesta unul dintre misterele Romaniei profunde care ies din cind in cind la iveala? Nici vorba. Daca pe primele locuri s-ar fi aflat Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu, as fi fost convins ca sondajul a pornit de la un esantion nereprezentativ din populatia tarii sau ca a fost falsificat. Liiceanu si Plesu nu intra in vizorul publicului larg, pentru care cultura e egala cu divertismentul si, in cel mai bun caz, cu autorii din manualele scolare.

Democratia inseamna si in cultura ca majoritatea are ultimul cuvint. Iar majoritatea vede in Florin Piersic marele personaj al culturii romane. Ce inseamna de fapt asta? Ca idealul haiducesc de nesupunere si de totala libertate a eroului facator de dreptate jucat de Florin Piersic in tinerete a functionat compensator si inainte de 1989, dar si dupa aceea. Romanul obisnuit a schimbat frustrarile regimului totalitar, cind il aplauda pe haiducul Florin Piersic, pentru libertatea sa, cu iritarile sale de azi, cind il aclama pe justitiarul din filme, ca pe un procuror al DNA.

Chiar daca acest sondaj ar fi fost facut numai printre intelectuali, ma indoiesc ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu s-ar fi aflat fara emotii pe primele locuri. Demonizarea lor s-a transformat in profesie de merit pentru persoane care spera ca macar astfel vor cistiga o tirzie notorietate.

Pe un cu totul alt palier se afla intelectualii care nu sint de acord cu ideile lui Plesu sau cu ale lui Liiceanu. Unii dintre ei au o vizibilitate publica mediatizata si se bucura de audienta in lumea ideilor. La acest nivel disputele sint normale, inevitabile si ar fi nefiresc daca ele n-ar exista. Totusi nu cred in marea obiectie fata de Liiceanu si Plesu ca ar fi acaparat spatiul public de exprimare a ideilor, ca „boieri ai mintii". Cit despre acuzatia de conspirationism si totalitarism intelectual de grup contra paltinisenilor, mi se pare ca singura lor vina consta in consecventa sustinerii si continuarii unor idei pe care acesti discipoli ai lui Constantin Noica le-au avut si inainte de 1989. Daca aceasta acuzatie ar fi adevarata, cei doi asa-zisi totalitaristi ai culturii autohtone ar fi avut grija sa fie mult mai bine plasati in acest clasament al culturii populare.