Am vazut ca majoritatea televiziunilor au ajuns sa aiba un mic departament de sondaje, care testeaza parerile telespectatorilor. Cetatenii sint invitati sa sune si fie sa-si spuna parerea, fie sa voteze cu „Da" sau „Nu". Unele dintre pareri sint selectate si citite pe post. In felul acesta, persoana a carei parere s-a transformat in discurs citit la televizor este flatata, iar ceilalti telespectatori sint fidelizati si convinsi ca parerea lor conteaza. Chiar daca redactorii nu o spun explicit, ei lasa totusi sa se inteleaga ca parerile exprimate reprezinta o panoplie reprezentativa a opiniei publice. Se construieste astfel cu o usurinta extraordinara o aura de consens sau de dezaprobare, cu un potential urias de a modifica opinia generala. E suficient ca un numar mic de persoane sa trimita citeva mesaje bine inchegate, scrise probabil de departamentul de PR al organizatiei implicate in eveniment (poate chiar un partid politic), pentru a genera o reactie in lant la nivelul privitorului. La OTV, modul acesta de a mima interactivitatea prin consultarea publicului a atins cote de absurd nemaiintilnite. Zilele trecute, in timp ce Lazarus si alti citiva domni discutau plini de pasiune justitiara nu stiu ce caz de disparitie/crima, pe ecran era afisata intrebarea: „Credeti ca dl Cutare a intrat in benzinarie pentru a-si face nevoile?". Poate ca n-ar fi rau ca CNA sa interzica o perioada sondajele astea. O perioada cit mai lunga.