Sintem atit de departe de cei mari incit o infringere la limita acasa a ajuns sa fie socotita o jumatate de victorie.

Singura surpriza din Ghencea a fost, marti seara, dife-renta mica cu care Steaua a pierdut jocul cu artileristii Maie
Sintem atit de departe de cei mari incit o infringere la limita acasa a ajuns sa fie socotita o jumatate de victorie.

Singura surpriza din Ghencea a fost, marti seara, dife-renta mica cu care Steaua a pierdut jocul cu artileristii Maiestatii sale. Ca acestia nu aveau nici o picatura de singe britanic in primul unsprezece si ca profesorul francez de balistica Arsene Wenger a venit la Bucuresti mai degraba cu o selectionata latino-africana conteaza mai putin. Arsenal nu a jucat fotbalul englezesc pe care romanii il asteptau increzatori in expertiza lor in dezintegrare a centrarilor de pe flancuri. Nu-mi aduc aminte de altfel sa fi vazut pe parcursul meciului vreo centrare la cap pentru virfuri. Nici macar din corner. Totul s-a jucat la firul ierbii. Careul mic al Stelei a fost cea mai aglomerata zona de pe teren, dar, in ciuda desfasurarii de echipa de baschet a liderului campionatului englez, destule ocazii au ramas nefructificate. Plasa lui Zapata s-a scuturat o singura data la racheta trasa din apropiere de Van Pershing sau cum l-o mai fi chemind pe pustiul asta olandez care, slava Domnului, nu ne onoreaza simbata viitoare la Constanta. Echipierii lui Arsenal au jucat mai degraba cu glezna decit cu umarul, iar kick&go e o lectie pe care Wenger n-a predat-o niciodata la Londra. De partea cealalta am vazut o asezare ceva mai curajoasa decit ne obisnuise Olaroiu in ultimii ani la meciurile tari din Europa ale Stelei. Pedrazzini nu s-a aparat cu orice pret si chiar daca Arsenal a jucat foarte economic, ita-lianul n-a dat impresia unui diletant tactic. Nu cred nici o clipa insa ca ocazia nefructificata a lui Iacob sau filigranul topit al lui Dica ar fi putut schimba fundamental rezultatul meciului. Poate ca jocul ar fi fost mai disputat, dar invingatorul de marti nu putea fi decit unul singur. E greu sa spui despre Baciu ca a facut meciul vietii lui cind echipa a luat bataie acasa. Tot asa cum nu poti sa nu-l admiri pe Banel pentru efortul depus chiar daca semana deseori cu calaretul fara cap alergind bezmetic printre liniile adversarului. Petre Marin a iesit admirabil din aparare in vreo doua rinduri, dar, pe partea lui, Clichy a realizat majoritatea actiunilor de superioritate. E mult pina cind in Ghencea se va alcatui o echipa competitiva si speranta publicului e tot mai desarta. Sint tot mai putini nebunii frumosi care vor sa dea aproape o suta de euro ca sa vada acasa o infringere - fie ea si in Liga Campionilor! - si marti stadionul a fost pe jumatate gol. Probabil ca a mai ramas un singur om in Ghencea care a vazut ca stadionul a fost pe jumatate plin. Cel care socoteste inca de unde va lua cele zece puncte calificante. Asadar sinuciderea lenta continua incet. De data asta cu arsenic.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.