Pacate profesionale

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ziaristii batrani ar trebui sa se spovedeasca, pentru relele pe care le-au facut, cu voie sau fara de voie. Privind in urma, orice gazetar varstnic are a-si numara niste slabiciuni. Nu poti fi niciodata sigur ca, printr-un articol scris din convingere, nu le-ai stricat viata unor oameni.

Opinia, raspandita printr-un jurnal cu tiraj mare, slujeste intotdeauna unor interese pe care de regula le ignorezi. Tirajul il face pe ziarist vinovat pentru lucruri la care nu are nici un motiv sa se gandeasca. Minciuna mai mare ca libertatea cuvantului in democratie nu exista. Orice ziar are o orientare, uneori anuntata in articolul de fond la primul numar. Cand se angajeaza, jurnalistul a optat pentru aceasta orientare. E liber sa scrie ce vrea dar numai in cuprinsul ei. Un proverb profesional spune ca presa iti garanteaza libertatea de a-ti exprima deschis opiniile, insa intelepciunea de a nu abuza de libertate te priveste. Un alt proverb al meseriei lamureste relatia dintre cel care manipuleaza multimile si stapanii care il manipuleaza pe el. La inceputurile cinematografiei, un filmulet cu un gradinar care abuza de furtunul lui se chema "Stropitorul stropit". Ziaristii sunt toti stropitori stropiti.

Unii pacatuiesc mult nu prin cele pe care le scriu, cat mai ales prin ce nu pot sa scrie. Vorbim, dandu-ne importanta, despre libertatea de expresie, dar daca am sti cate frustrari mocnesc in presa din "lumea libera" ne-am speria. Unii, intr-adevar, reusesc sa-si construiasca un statut favorizant. Scriu o vreme despre tot ce au chef, in felul in care le place. Dar numai unii si la anumite publicatii. Absolutul libertatii acestora e ca ajutorul social: exista si nu duce nicaieri.

La New York, in redactia unuia din ele mai influente ziare, mi s-a spus ca articolul de fond e citit si adjudecat prin semnatura, cand trateaza chestiuni de interes planetar, precum pretul petrolului sau un razboi, de toti cei optsprezece mari actionari din consiliul director. In final, el apare sub numele autorului, insa continand si observatiile celor optsprezece. Lista pacatelor in profesie e lunga si pleaca de la micul ciubuc la imensa eroare, care ii determina pe oameni sa se sinucida sau sa actioneze in disperare de cauza.

Libertatea cuvantului a adus in prim-planul presei romanesti cativa condeieri care, avand ceva de razbunat in propriile vieti, au devenit un fel de procurori nationali: tuna si fulgera, cu convingerea ca au intotdeauna dreptate.

La cine sa se spovedeasca gazetarul batran? De cand popii ajung sa se spovedeasca in presa, ziaristului ii ramane doar apelul la constiinta. Batranetea e momentul in care si procurorii de presa ai natiei descopera un adevar elementar: gogomanii se hranesc doar din convingeri, desteptii sunt destepti mai ales din indoieli.

---

Despre autor: